Revoltele populare ale taranimii romanesti au fost deseori rezultatul tratamentului opresiv, dar si al indiferentei asupra necesitatilor acestora.

Din pricina acestui fapt rascoalele au venit ca un mijloc natural de a face auzite cererile lor, atunci cand orice alt instrument politic esua. Cateodata insa, rascoalele au fost planuite in afara tarii pentru a servi intereselor straine.

Rascoala lui Horea, Closca si Crisan

Dupa trei secole de la Rascoala de la Bobalna, viata iobagilor din Transilvania devine si mai grea. Acestia ajunsesera sa plateasca impozite impovaritoare si nobilimii maghiare, dar si Imperiului Habsburgic, care luase sub administratie Ardealul.

Orele de munca erau prelungite peste puterile taranilor si acestia nu mai aveau nici dreptul de a exploata padurile. Inainte de rascoala s-au trimis nenumarate petitii la curtea imperiala austriaca, chiar Horea avand patru audiente, unde a dus la cunostinta austriecilor de traiul greu si abuzurile nobililor maghiari.

Rascoalele romanesti: Rascoala de la Bobalna

La mijlocul anului 1784, imparatul habsburgic Iosif al II-lea a facut posibila conscriptia iobagilor in regimentele graniceresti. Inrolatii puteau astfel sa scape de muncile iobagesti, iar locuinta si pamantul pe care il lucrau devenea al lor. Guvernatorul Transilvaniei, Samuel von Brukenthal, sub presiunile nobililor maghiari decide oprirea inrolarilor, fiind momentul in care rascoala incepe.

Intrunirea de la Mesteacan

Pe 28 octombrie, Crisan, ascuns sub un pod la targul din Brad, din judetul Arad de astazi, se intalneste cu membri ai comunitatilor romanesti din comitatul Zarandului si le da vestea ca in satul Mesteacan va avea loc o intalnire foarte importanta si sa vina cate patru sau cinci reprezentanti din fiecare sat din comitat.

Pe 31 octombri