Primul DVD al seriei „Capodoperele teatrului românesc”, „O scrisoare pierdută”, s-a vândut ieri la chioşcuri, împreună cu revista fondată de Andrei Pleşu. Cu ocazia lansării, Teatrul Nottara a fost gazda unei întâlniri cu câţiva dintre protagoniştii spectacolului imprimat în 1982.

Citiţi şi

"Dilema veche" lansează "Capodoperele teatrului românesc"

În cea de-a doua serie a „Colecţiilor cu dichis” apar opt DVD-uri cu spectacole româneşti, pe care toată lumea le vede şi le revede de nenumărate ori. Vor urma: „Gaiţele”, „Conu Leonida faţă cu reacţiunea”, „Titanic Vals”, „Take, Ianke şi Cadîr”, „O noapte furtunoasă”, „Visul unei nopţi de iarnă”, „Doctor fără voie”. Fiecare DVD se vinde cu revista, la preţul de 10,99 lei.

Discuţia de aseară, legată de teatrul de ieri şi de cel de azi, a debutat cu secvenţa-cheie a „Scrisorii pierdute”, când Zoe Trahanache citeşte „ameninţarea” lui Caţavencu. Scurta vizionare a continuat cu intrarea în scenă, inegalabilă, a celor doi, Farfuridi şi Brânzovenescu, interpretaţi de Mircea Diaconu şi Dem Rădulescu.

Mariana Mihuţ, Tora Vasilescu şi Mircea Diaconu şi-au amintit cum s-au născut aceste spectacole de legendă, problemele şi bucuriile de care au avut parte în acel regim. „Din fericire a fost o perioadă în care mâncam teatru pe pâine”, a spus Mariana Mihuţ.

Ea a continuat: „În <> o să simţiţi Zeul Teatrului, pe Ciulei, şi nu acele frustrări ale timpului”. „Spectacolul imprimat în 1982 a avut de fapt premiera în 1972”, a spus interpreta Zoei. „Atunci, Tipătescu era jucat de Toma Caragiu, iar Zoe de Rodica Tapalagă. A venit nenorocirea din 77, Toma s-a prăpădit, iar doamna Rodica a plecat la Mic şi cred că nici nu a vrut să joace fără Toma. Aşa i-am înlocuit, eu şi Victor”, a mărturisit Mihuţ.

Prima dată când Victor Rebengiuc a întârziat în scenă