Paneth Farkas, vicecampion european la tenis de masă, a fost deportat la Auschwitz şi şi-a pierdut familia în Holocaust. Apoi, ca antrenor, a câştigat titlul mondial. Decenii mai târziu, a devenit eroul unui documentar al lui Steven Spielberg. A murit sărac şi uitat.
Povestea clujeanului Paneth Farkas este unul dintre cazurile în care viaţa bate filmul. Născut într-o familie de evrei săraci din Cluj, Paneth Farkas a reuşit să facă sport de performanţă în pantofi de împrumut, pentru că ai săi erau prea găuriţi pentru a putea participa cu ei la competiţii. A venit cel de-al doilea război mondial şi Paneth Farkas a fost deportat de fascişti. A reuşit să evadeze şi s-a întors la Cluj, unde a aflat că întreaga sa familie a fost ucisă. Paneth Farkas a redevenit campion naţional la tenis de masă şi, în calitate de antrenor, a câştigat titlul mondial. Cea mai bună elevă a sa, Angelica Rozeanu, era jurnalistă la „România liberă" în anii '50. În paralel, ea a cucerit o tolbă de titluri mondiale. În timpul Revoluţiei, Paneth Farkas a împărţit alimente în Piaţa Unirii din Cluj.
„Prinţul" de pe Uliţa Lupului
Paneth Farkas s-a născut pe fosta Uliţă a Lupului din centrul Clujului, pe 23 martie 1917, când oraşul făcea parte din Austro-Ungaria. Însă a crescut în România interbelică. Deşi familia sa era descendenta unui şir întreg de rabini, Paneth Farkas a crescut în sărăcie. Însă a reuşit să se ridice cu ajutorul sportului deasupra greutăţilor. A debutat la echipa clujeană KKASE. De multe ori a jucat în echipament împrumutat de colegii săi mai bogaţi. După ce a câştigat mai multe competiţii, Paneth Farkas a fost inclus în echipa naţională a României, care nu era cotată deloc bine pe plan internaţional. În anul 1936, România fost invitată la campionatul european de la Praga. Din lipsă de bani, sportivii români au mers cu trenul, la clasa a treia.
