Excursia făcută de Hillary Clinton în Asia poate fi privită într-o zi drept una dintre cele mai importante vizite în regiune ale unui diplomat american, după misiunea secretă a lui Henry Kissinger la Beijing, în iulie 1971. Misiunea lui Kissinger a declanşat o revoluţie diplomatică. Reînnoirea relaţiilor americano-chineze a înclinat balanţa globală de putere în timpul Războiului Rece şi a pregătit calea pentru deschiderea economiei din China - decizia care, mai mult decât oricare alta, a definit lumea de astăzi. Ceea ce Clinton a făcut şi a spus în timpul turneului său prin Asia va marca fie sfârşitul erei pe care Kissinger a iniţiat-o cu patru decenii în urmă, fie începutul unei etape noi şi distincte în această epocă.

Turul lui Clinton a dat cel mai clar semnal de până acum că America nu este dispusă să accepte avântul Chinei în cursa pentru hegemonia regională. În afara scenei, la Summitul Asociaţiei Naţiunilor Asiatice de Sud-Est (ASEAN) de la Hanoi, Clinton l-a criticat pe ministrul de Externe chinez, Yang Jiechi, pentru afirmaţia de la Beijing potrivit căreia stăpânirea chineză asupra Insulelor Spratly din Marea Chinei de Sud este acum un „obiectiv de bază". Prin această definiţie, China consideră că insulele (a căror proprietate este contestată de Vietnam şi Filipine) sunt parte din continent la fel de mult ca Tibetul şi Taiwanul, făcând astfel un tabu din orice intervenţie din exterior. Opunându-se acestei situaţii, Clinton a propus ca SUA să ajute la înfiinţarea unui mecanism internaţional de mediere a pretenţiilor de suveranitate între China, Taiwan, Filipine, Vietnam, Indonezia, Malaezia, care se suprapun în prezent în Marea Chinei de Sud. Pentru China, intervenţia lui Clinton a fost un şoc şi, având în vedere răspunsul pozitiv pe care aceasta l-a primit din partea gazdelor sale vietnameze - în ciuda criticilor aduse sistemului de protejare a dre