Ai pierdut? Eşti un bou! - asta e logica de bază. De neacceptat
Fie şi după o săptămînă de la acel prea sever 1-4 de pe Anfield, trebuie să ne luăm curajul de a scrie ceea ce atunci părea o extravaganţă: Steaua a jucat acolo o oră de “fotbal adevărat şi nu contează că a pierdut”. A spus-o imediat un Ilie, nu Ilie Dumitrescu, ci Ilie Năstase, pe care de mult l-am verificat că se pricepe şi la fotbal; după care, în orele şi zilele următoare, i-am auzit pe Ilie Balaci, pe Lăcă, pe Liţă susţinînd aceeaşi idee cu care, personal, nu aş fi ieşit pe stradă, oricît credeam şi eu în ea: Steaua a avut o oră foarte bună la Liverpool. E ceea ce-mi dă îndrăzneala să merg mai departe şi să scriu că, pînă la penalty-ul cu totul fals din minutul 58, Steaua a făcut cel mai bun joc al ei şi nu numai al ei, dar al oricărei echipe româneşti la nivel înalt şi oficial. Cum nu a “murit” după nenorocirea din secunda 35, cum a revenit şi a “discutat” cu un Liverpool la care degeaba facem mofturi (totuşi nu juca în Cupa României…), cum a marcat golul acela al lui Stancu şi Tănase, mai frumos decît cel al lui Pleşan din Giuleşti cu Germania (ca să iau un termen nemuritor de comparaţie), cum s-a mişcat pînă la pauză, în viteza aceea de negîndit în liga lui Mitică - toate acestea m-au condus la o idee simplă: dacă ar juca aşa şi acasă, nu poate pierde titlul.
Mai grav este că acasă acel 1-4 final s-a impus mai apăsător decît ora aceea de fotbal adevărat. Sîntem într-o ţară în care ăl ce zice: “Nu contează că ai pierdut, ci cum…” este el însuşi un om care nu contează. Ai pierdut - eşti un bou, asta e logica de bază.
Nu ar fi de mirare ca aceste rînduri să fie judecate conform acestei logici furioase. Nu sînt fan stelist, oftez doar după Progresul Finanţe-Bănci, detest furia imbecililor care se vor invincibili şi îşi pierd pantalonii la orice contraperformanţă. Plus totala lor
