În urmă cu nouă decenii, la 2 noiembrie 1920, a luat fiinţă Societatea Compozitorilor Români, primul preşedinte, George Enescu, reuşind astfel să concretizeze dorinţa sa de a pune bazele unei asociaţii a muzicienilor noştri, după o primă formulă datând din 1903, dar şi după înfiinţarea premiului care îi purta numele, pentru toate acestea maestrul susţinând concerte în vederea strângerii de fonduri. Anticipând momentul aniversar, Muzeul Naţional „George Enescu“ a vernisat expoziţia care, realizată de muzicologul Viorel Cosma (consultant) şi Cristina Andrei (muzeograf), prezintă numeroase documente – în parte inedite – ce atestă şi „naşterea“ Societăţii şi primele concerte derulate sub egida acesteia, apoi cele dirijate chiar de Enescu în beneficiul noii structuri sau cele la care a fost invitată familia regală, în 1930, la zece ani de existenţă a SCR, de asemenea manifestări desfăşurate sub înaltul patronaj regal, fotografii ale regilor Ferdinand, Carol II, Mihai I şi reginei Maria, completând astfel imaginea unei lumi în care muzicienii erau cu adevărat apreciaţi şi susţinuţi de aceştia. (...)
De asemenea, printurile inteligent concepute (grafica Aurelian Popovici) includ actele de înfiinţare a Premiului de compoziţie „Enescu“, partiturile care au fost astfel răsplătite în perioada 1913–1946, însoţite de fotografiile laureaţilor (printre care: Dimitrie Cuclin, Mihail Jora, Alfred Alessandrescu, Theodor Rogalski, Marcel Mihalovici, Dinu Lipatti sau Paul Constantinescu, ultimele fiind acordate tinerilor Gheorghe Dumitrescu şi Alfred Mendelsohn). Regăsim şi juriul primelor ediţii şi comentarii din presa vremii sau programele unor concerte în cadrul cărora s-a cântat parte dintre lucrări. Documentele reflectă activitatea intensă a Societăţii, fie prin procese verbale ale unor întruniri, fie prin solicitări adresate Ministerului Artelor pentru fina
