…spectrul comunismului (Leffler, Derrida) are, deloc intamplator, structura unei ’matriose’: in interiorul fantomei atotcuprinzatoare se gasesc fantome mai mici, unele mititele, altele de-a dreptul impunatoare. Printre cele din ultima categorie se gaseste si spectrul nomenklaturii, care mai bantuie inca memoria colectiva. Tocmai de aceea imi pare important sa va semnalez polemica iscata intre urmasii a doi nomenklaturisti – Vladimir Tismaneanu si, respectiv, Oana Niculescu-Mizil. Disputa pe memorie a inceput de la gestul deputatei PSD de a merge imbracata in zeghe la ultimul discurs in Parlament al lui Traian Basescu.

Vladimir Tismaneanu a considerat (pe buna dreptate, zic eu), ca nu se cade sa vorbesti de funie in casa spanzuratului, dupa cum nu se cade sa-i aduci tocmai acestei fantome un pahar de vin si un colacel, ca la Ziua Mortilor. Daca Niculescu-Mizil vrea sa-i aduca o coliva, Tismaneanu vrea sa-i implante un tarus in inima. Redau cateva fragmente din schimbul de replici, invitandu-va sa le cititi de la cap la coada (presupunand, de buna seama, ca fantomele au un cap si o coada).

Vladimir Tismaneanu (pe blogul sau si in EvZ):

Intr-un acces de auto-compatimire, deputata PSD Oana Mizil isi amintea, acum cativa ani, ca ea si familia ei au dus-o greu sub comunism: “Inainte de Craciun, mergeam cu bunicul meu sa culegem vreascuri pentru focul din semineu”. Era regim de austeritate, se traia de azi pe maine, se chinuiau sarmanii tovarasi, sectia Gospodariei de Partid nu-i mai aproviziona cu lemne “numai pentru uz intern”. Semineul se afla in locuinta rezidentiala de pe strada Emile Zola, langa strada Muzeul Zambaccian, in zona Aviatorilor-Dorobanti. Cate case din Bucuresti aveau semineu?

Membru al Comitetului Politic Executiv, activist devotat al “frontului ideologic”, magnat al dictaturii, Paul Niculescu-Mizil a stat alaturi de cuplul Cea