Gabriel Oşan, jandarmul lovit cu bestialitate de patru fani ai lui "U", a revenit după 2 ani şi jumătate în locul în care-şi putea pierde viaţa

Cluj, sfîrşit de septembrie. Un bărbat traversează strada grăbit şi priveşte parcă nedumerit. "N-am mai fost pe aici din 7 mai 2008. Am mai trecut cu maşina pe lîngă acel loc, dar m-am uitat mereu în altă parte. Îmi plimb fiul mai mic prin parc, dar evit..." Se opreşte brusc şi caută un punct de sprijin în memorie.

Găseşte doar revoltă: "Acolo, uite acolo, m-au executat! A fost premeditat totul. M-am desprins de grupul de cameramani pentru a avea o perspectivă mai bună. Din punct de vedere profesional a fost o greşeală. Dar haideţi să mergem, vreau să mergem acolo"

"Nu mai fac muncă de teren"

E Gabriel Oşan, subofiţer în Jandarmerie, la mai mult de doi ani de la momentul în care a fost atacat în timp ce filma marşul suporterilor lui "U" spre stadion. "Nici în două vieţi nu o să pot uita. A fost o cotitură în viaţa mea. Nu mai sînt cel care am fost, nu m-am refăcut sută la sută. Mă bucur totuşi că sînt în viaţă şi-mi pot creşte copiii. Puteam fi mort sau paralizat acum. Sincer, preferam prima variantă. Eu am făcut sport, eram un tip activ, n-aş fi suportat să ajung o legumă. Acum fac muncă de birou. Prelucrez imaginile unui alt coleg care filmează. Cu durere în suflet, fiindcă ai altă satisfacţie cînd montezi propriul tău material", spune bărbatul de 38 de ani, grăbind pasul.

Bestiile nu regretă

Urcă nişte trepte, ajunge pe un trotuar foarte îngust. Tremură, iar ochii i se umplu de lacrimi. "Aici!", punctează Oşan, ducîndu-şi mîna la tîmplă. "Aici, am primit o dală în cap şi trei lovituri de picior. 6 fracturi la cap...".

A trecut ceva timp, dar amintirile sînt încă dureroase, revoltătoare: "Nu le port ură agresorilor mei. Au acţionat dintr-un impuls