Secta dervişilor este interzisă de pe vremea lui Atatürk. A rămas dansul, rotirea efectuată în ritm ameţitor de nişte simpli dansatori, spre mirarea şi încântarea turiştilor care ajung la Konya.

Konya: oraş sfânt, oraş istoric, fosta capitală a imperiului selgiucid. Se spune că pe aceste locuri s-a ridicat primul oraş de pe faţa pământului după ce Noe a ancorat pe Muntele Ararat. Iar principala atracţie aici o constituie dervişii - sau, mai bine spus, povestea lor şi a lui Mevlana. Cunoaşteţi dervişii? Mulţi dintre cei care citiţi aceste rânduri aţi fost fie la Istanbul, fie undeva la mare în Turcia. Şi peste tot, printre spectacolele puse în scenă pentru turişti, nu se poate să nu fi observat nişte dansatori îmbrăcaţi în robe albe, ample, cu fesuri pe cap şi, adesea, cu pelerine negre, ce se învârteau în jurul propriului ax în sunetul unei muzici venite parcă din altă lume. Ei sunt dervişii. Sau, mai bine spus, o imitaţie a lor, pentru că dansatorii din spectacole nu au nimic în comun cu asceţii, discipoli ai lui Mevlana, care se roteau astfel pentru a atinge extazul. Oricât de ciudat ar părea, această sectă a dervişilor e astăzi interzisă în Turcia. De fapt, e interzisă de pe vremea lui Atatürk, care a considerat-o nepotrivită pentru un stat laic. A rămas doar dansul, rotirea efectuată în ritm ameţitor de nişte simpli dansatori, spre mirarea şi încântarea turiştilor.

Adepţii lui Mevlana se roagă dimineaţa lângă mormânt

La Konya a început totul. Aici şi-a trăit ultimii 50 de ani din viaţă poetul persan Mevlana, întemeietorul ordinului dervişilor. Considerat de mulţi un mistic şi chiar contestat de unii istorici, Mevlana, de religie islamică, a realizat că Dumnezeu e bun şi tolerant cu toate religiile, aşa că a început să predice oamenilor legile iubirii şi altruismul. A avut adepţi încă din timpul vieţii, iar după moarte învăţămintele sale