La sediul unei case de avocatură din Bucureşti se coace revolta împotriva comisioanelor "nesimţite" ale băncilor. Câteva sute de clienţi păcăliţi se lipesc zilnic de marele proces colectiv. Sursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANŢU
Speranţele a sute de oameni "arşi" la credite se îngrămădesc azi într-un birou care seamănă mult cu un sediu de bancă. Există şi aici geamuri cu dungi argintii, orizontale, care separă încăperile, există scaune cu braţe şi spătar cu burete, există pereţi îmbrăcaţi într-un prietenos lemn crem şi - ascunse în pereţi - sunt dulapuri înţesate de dosare. Pe mocheta argintie se joacă un copil şi pe lângă el se mişcă adidaşi şi pantofi de oameni mari. Lipsesc doar ghişeele la care se numără bani şi afişele cu feţe zâmbitoare, pline de încredere, cu procente "extrem de avantajoase" care se asortează cu ele.
O ură imensă se îneacă într-o mare de hârtii, se învârt documente în original şi în copie cu antetul băncii, aranjate acum după criterii precise. Peste tot se aude ţăcănit ritmic de capsatoare şi un foşnet surd, ştampilele rătăcesc dintr-o mână în alta. "Nu vă supăraţi, e la dumneavoastră ştampila «conform cu originalul»?", întreabă o doamnă. La urmă, dosarele îşi găsesc liniştea în cutii mari şi impersonale.
Speranţa de acum a acestor oameni atârnă tot de hârtii, ca şi acum câţiva ani. Numai că de data asta hârtiile nu se vor mai transforma în credite pentru nevoi personale sau în credite imobiliare, ci într-un mare proces prin care toţi clienţii aceştia stăpâniţi de o ură raţională speră să câştige o dobândă echitabilă. Acesta nu e un sediu de bancă, ci sediul casei de avocatură Piperea şi Asociaţii, locul din care pentru mulţi începe lupta propriu-zisă. Procesul Naţional Colectiv a devenit un bun comun şi încape acum în trei litere: PNC.
Marea recalificare
A fost un mail prin care anunţasem că venim.
