Noul film al lui Radu Muntean, Marţi, după Crăciun, precizează încă odată ADN-ul minimalist al cineastului care porneşte de la o situaţie banală, care evoluează pe coordonate previzibile şi a cărei „rezolvare" nu implică nimic spectaculos, nimic paradoxal, nimic care să invoce o problematică abisală, devianţe, pasiuni devoratoare, sau un context sapienţial-so-ciologic mai larg decât cel al poveştii, un pretext pentru dezbaterea unor probleme esenţiale pentru societatea de tranziţie etc.

Povestea ar putea fi rezumată astfel: Paul (Mimi Brănescu) este căsătorit cu Adriana (Mirela Oprişor), cu care are o fetiţă, Paul se îndrăgosteşte de Raluca (Maria Popistaşu) care, la rândul ei îndrăgostită, acceptă provizoratul unei relaţii care nu-şi găseşte împlinirea dincolo de timpul furat cuplului iniţial. În fine, Paul se decide să se despartă de Adriana şi să se căsătoarească cu Raluca. Ar trebui precizat că nimic nu o dezavantajează, nu o discreditează pe Adriana în faţa Ralucăi şi viceversa, că relaţia dintre Paul şi Raluca nu este una compensatorie, nu apare din dorinţa bărbatului de a lărgi câmpul experienţei sexuale, caz în care Paul nu ar fi renunţat la soţia sa. Unde este atunci fisura unui cuplu care pare din exterior într-o armonie deplină? Dacă există, când s-a produs, ce a determinat-o? Nu ştim şi nici finalul filmului nu lămureşte acest lucru. După o criză care are doza ei de violenţă conjugală, Paul şi Adriana se decid să se despartă în mod decent în aşa fel încât copilul lor să nu înregistreze divorţul ca pe o traumă majoră, iar familiile lor să nu treacă prin-tr-o tensiune insuportabilă. Filmul începe cu o scenă de dragoste între Paul şi Raluca, şi trebuie să treacă timp pentru a realiza că este vorba de un cuplu de amanţi, pentru că nimic nu invocă vinovăţia, tensiunea, melancolia etc. De la început existenţa paralelă a celuilalt cuplu se desf