Au ridicat 40 de tone de gunoaie de lângă un lac şi au făcut acolo un parc. Au oprit construcţia unui drum de asfalt prin inima unei rezervaţii naturale. Nu s-a lăsat până nu şi-a văzut copiii cu dizabilităţi îngrijiţi într-un centru special amenajat în comuna natală. Sunt doar trei dintre poveştile reale care au fost premiate, joi seara, în cadrul Galei Premiilor Patricipării Publice, organizată, în incinta Teatrului Naţional, de Centrul de Resurse pentru Participare Publică (CeRe).
„Aici se premiază încăpăţânarea", a fost sintagma prin care prezentatorul galei, pulbicistul Florin Iaru, a reuşit să descrie, poate cel mai concis, evenimentul aflat la a doua ediţie. Anul acesta, sub moto-ul „pune participarea în mişcare".
„Încăpăţânaţii" sunt fie organizaţii neguvernamentale (ONG-uri), fie grupuri de cetăţeni care au reuşit, în mare parte printr-o susţinută muncă de convingere, să pună beţe în roate proiectelor care ar dăuna comunităţii sau să convingă autorităţile să ia decizii care să facă viaţa oamenilor mai uşoară.
Pentru copii, până în pânzele albe
Un astfel de exemplu este Mihaela Mihalache, mamă a unui băiat de 16 ani şi a unei fete de 7 ani, ambii cu handicap fizic sever, el cu lichid pe creier, ea nevoită să respire cu un aparat special. Mama lor a primit din partea CeRe premiul „Până în pânzele albe" pentru că a reuşit să înfiinţeze în localitatea unde locuieşte, comuna Lieşti din judeţul Galaţi, un centru de zi pentru copiii cu dizabilităţi. Acolo sunt trataţi copiii săi şi alţi 12 minori din comună.
Însă până să ajungă la această realizare, Mihaela Mihalache a trebuie să treacă peste mai multe şocuri: a fost dată afară din casă de propriile rude, a fost ignorată multă vreme de autorităţi şi a fost muştruluită în nenumărate rânduri de oameni care preferau ca aceşti copii să sufere în continuare decât să se afle că în Liteşti ex