Lui Mircea Martin la 70
Am şi uitat de când sunt aici. Uneori - capul,
alteori - picioarele îmi atârnă peste marginea ascuţită a lumii.
Simt cum o şină de tren îmi trece foarte aproape de şira
spinării - rece, zumzăind.
Mă trezesc pentru câteva clipe şi înţeleg: nu există nici o şină de tren. Şira spinării e
şina, eu sunt trenul şi nici unul dintre noi nu mai poate fi oprit.
Mă arde podul palmei. Mă uit. Alt petecuţ
de hârtie.
Smulg pioneza. Citesc: "...a mind, my son, is a wonderful thing to
waste..."
Duc mâna la gură, dau să-mi plimb limba peste picătura de sânge din palmă: e rece şi
tare ca şina de tren.
Înţeleg:
nu vor mai fi mesaje de la fratele Tecumseh.
Noi, bravul popor al Shawneelor, n-am existat niciodată -suntem doar un motiv cultural.
Ca si moartea.
(30 Iunie 2010)
Lui Mircea Martin la 70
Am şi uitat de când sunt aici. Uneori - capul,
alteori - picioarele îmi atârnă peste marginea ascuţită a lumii.
Simt cum o şină de tren îmi trece foarte aproape de şira
spinării - rece, zumzăind.
Mă trezesc pentru câteva clipe şi înţeleg: nu există nici o şină de tren. Şira spinării e
şina, eu sunt trenul şi nici unul dintre noi nu mai poate fi oprit.
Mă arde podul palmei. Mă uit. Alt petecuţ
de hârtie.
Smulg pioneza. Citesc: "...a mind, my son, is a wonderful thing to
waste..."
Duc mâna la gură, dau să-mi plimb limba peste picătura de sânge din palmă: e rece şi
tare ca şina de tren.
Înţeleg:
nu vor mai fi mesaje de la fratele
