Uneori suntem în curs de coliziune şi nici nu ne dăm seama. Accidental, sau sortit, nu putem face nimic

Zilele trecute revedeam pentru a şasea oară „Strania poveste a lui Benjamin Button”, un film care a ratat Oscarul anul trecut. Adaptat după o nuvelă celebră din anii ’20, scrisă de Francis Scott Fitzgerald, filmul ne arată povestea unui om care se naşte bătrân şi întinereşte odată cu trecerea anilor.

Filmul are o scenă genială, despre felul cum este percepută viaţa în curs de coliziune, sau mai bine spus viaţa văzută ca o serie de existenţe şi de incidente care se intersectează, dincolo de controlul oricăruia dintre noi. Aşa sunt şi conducătorii din fotbalul românesc, cei care sunt la un pas să lingă acolo unde au scuipat, deşi în cele mai multe cazuri se spală, făcând pe lupii moralişti.

Aşa a apărut şi Meme Stoica, un om care a repetat în dese rânduri pentru ceea ce mulţi români numesc Liga I spectacolul grandios al ruşinii...Dacă nu ar fi lovit un suporter al Stelei şi dacă ar fi fost mai atent cu limbajul, poate că ar fi fost modelul unui conducător din fotbalul românesc. Şi dacă nu s-ar fi întors spre omul de Neanderthal, atunci când ascundea gunoiul sub preş, lovind în arbitri cu un comportament inuman, probabil că Meme ar fi fost salvat. Dar el şi-a făcut blog, pentru a fi diferit de ceilalţi, cu explicaţii şi vorbe de duh spuse tot de el, dar nu i-a ieşit.

Atunci s-a gândit că i-ar sta bine analist media la o televiziune de specialitate. Cu un ochi spre card şi cu altul spre ratingul de 0,1, a fost revelat de Adrian Porumboiu, un alt „prieten” căruia-i vorbea cu sublime cuvinte pe care nu le găseşti în dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, atunci când se simţea furat de arbitri. Şi dacă toată lumea l-ar fi ascultat pe Victor Piţurcă, totul ar fi decurs diferit...cu siguranţă că Meme Stoica era azi în f