Revoltele populare ale taranimii romanesti au fost deseori rezultatul tratamentului opresiv, dar si al indiferentei asupra necesitatilor acestora.
Din pricina acestui fapt rascoalele au venit ca un mijloc natural de a face auzite cererile lor, atunci cand orice alt instrument politic esua. Cateodata insa, rascoalele au fost planuite in afara tarii pentru a servi intereselor straine.
Rascoala de la Flamanzi
Rascoala din 1907 a inceput ca raspuns la inechitatea impartirii pamantului in Vechiul Regat. Dupa cum mentiona Constantin Stere, un milion de tarani aveau mai putin de trei milioane de hectare si 1.000 de arendasi aveau 4 milioane de hectare.
Rascoale romanesti: Rascoala de la Bobalna
Rascoale romanesti: Rascoala lui Horea, Closca si Crisan
Se observa ca putini tarani detineau o suprafata insemnata. In schimb, latifundiarii detineau majoritatea terenului arabil. Ei inchiriau pamantul unor arendasi pe sume de bani foarte mari, iar acestia la randul lor faceau rost inapoi de banii platiti prin munca taranilor. Numai ca abuzurile acestora in incercarea de a face un profit cat mai mare nemultumeau si mai mult taranii.
Personalitati ale vremii au atras atentia asupra neregulilor si a eventualelor consecinte daca nu se luau masuri pentru inceperea unei reforme agrare, insa avertismentele au fost deseori ignorate.
Inceputul rascoalei
In partea de nord a Moldovei, fratii Fischer detineau majoritatea terenurilor in ceea ce era numita atunci "Fischerland". Suprafata totala insumata de era de 200.000 de hectare care se intindea pe suprafata judetelor Botosani, Neamt si Iasi.
Se amana in mod deliberat de catre Mochi Fischer reglementarea contractelor cu taranii din Flamanzi pentru a ii face pe acestia sa semneze pentru niste conditii foarte dezavantajoase.
