Aud că preşedintele Băsescu nu vrea să-i mai deranjeze pe poliţiştii de la circulaţie pentru a-i ţine calea deschisă de acasă pînă la Cotroceni. Adică, pe cale de consecinţă, preşedintele aflat în maşina prezidenţială, va adăsta la stop ca ultimii trabantişti, în sensul că mai sînt doar cîţiva. Şi – nu vă supăraţi – care-i problema? Dacă stă preşedintele la stop, ca tot omul, dă faliment România? Nu cred.

Cred însă altceva. Că poliţistul român, chiar dacă nu e în timpul serviciului şi e în grevă, nu-l poate face „jigodie” pe preşedintele ţării. Aici nu e vorba de Băsescu pe care te poţi supăra, la o adică, cum a făcut-o şi avocatul Chitic la Neptun, cînd l-a văzut pe obiectul supărării sale la ieşirea dintr-o cîrciumă.

Dar cum vine asta, ca poliţistul în grevă să-l invectiveze pe preşedintele României? În timpul serviciului „Să trăiţi, dom preşedinte!”, iar în grevă „Vino afară, jigodie!”? Nu merge. Mai exact, nu se poate. Poliţiştii în grevă nu sînt galeria de la Dinamo. Şi chiar în afara orelor de program – fiindcă era grevă!! – poliţianul român nu-i poate arăta verbal curul preşedintelui României. După o asemenea defulare a poliţiştilor, primul care ar fi trebuit să sară în sus ar fi fost ministrul de Interne. Vasile Blaga, cel care n-a fost în stare să-şi ţină subordonaţii grevişti în limitele bunei cuviinţe, ar fi trebuit să-şi prezinte frumuşel demisia şi să-i prezinte înainte scuze preşedintelui României. Reacţia lui Traian Băsescu, „Nu mai am nevoie de ăia de la circulaţie!”, dă bine la şoferii cărora greviştii le-au luat carnetul, dar e un semnal cît se poate de prost pentru omul de rînd care se uită ca la Dumnezeu la poliţistul de la intersecţie.Poliţistii i-o trag preşedintelui, iar preşedintele le-o trage şi el poliţiştilor.

Vă daţi seama? Ne luăm la sictir cu poliţia, una două! Iar poliţia ne-o trage lejer după ce s-a încontrat în afa