Draga prietena "Formula AS",
Sunt fericita ca existati, alte cuvinte ar fi de prisos. Cred ca sunteti singura publicatie care promoveaza frumosul si binele. De curand, am citit acel articol minunat, interviu cu Dr. Peter Oostveen. Este un model pentru romani. Datorita acestei publicatii pe care o iubesc foarte mult, "Formula AS", am cunoscut multi oameni ca dr. Peter Oostveen, veniti din acele tari in care curge numai "lapte si miere" si stabiliti pentru totdeauna in tara noastra. Ma intreb: oare ei cum privesc Romania, de ce nu mai vor sa plece? Ce vad ei si noi nu?
Eu sunt un om mai mult decat simplu, si pentru a fi fericita, nu-mi trebuie prea mult sau, poate, sunt eu o norocoasa. De ce spun asta? Pai sa va dau un exemplu de fericire din viata mea. Locuiesc de 30 de ani in Voluntari, pe o strada mica si linistita. Cand vin de la serviciu, de foarte multe ori imi ies in cale, cu bratele deschise, fetitele dulci ale vecinilor mei, iar eu, ca sa le rasplatesc bucuria pe care mi-o daruiesc, le intampin cu o imbratisare, un sarut pe frunte, un zambet, o bombonica, apoi intru in caminul meu drag, transformat de mainile iscusite ale prea iubitului meu sot intr-o bucata de poveste (va trimit atasat imagini din raiul meu), unde ne impartim iubirea cu trei catelusi, o pisicuta, doua nimfe, doua broaste testoase si, ca sa fie fericirea deplina, am hotarat sa facem o poarta intre noi si iubitii nostri vecini, ca sa ne putem bucura unii de altii, impartasindu-ne impresiile de peste zi. Apoi, la sfarsit de saptamana, ne intalnim cu prieteni sau, de mana cu iubitul meu sot, colindam strazile cu case vechi din Bucuresti, sau centrul istoric pe care-l adoram, sau frumosul nostru parc Herastrau, sau padurea de langa casa noastra. Mai rar, cand ne permitem, facem si cate o plimbare la munte.
Suntem recunoscatori lui Dumnezeu pentru ca putem fi fericiti fara sa
