Eu aş zice la prima strigare că lucrurile şi nu oamenii conduc lumea. Altminteri nu se explică de unde vine zumzetul ameninţător al oamenilor care se poartă unii cu alţii, dar şi cu ei înşişi ca nişte şifoniere.

Cât să mai fi rămas până în momentul revelator începând cu care în epitafuri vor fi trecute şi mormanele de haine, stivele de cutii de pantofi, numărul de camere şi de case, mobilierul din dotare, maşinile, terenurile şi tot restul iluziilor despre ce înseamnă cu adevărat să exişti?

Regele Soare a avut 413 paturi, în care trebuia să doarmă aşezat în fund, pentru că numai oamenii de rând meritau să se odihnească lungiţi. Aşa că ne putem imagina, din mersul târâit al coloanei de maşini pe lângă pepinierele de case fără rost, un început de epitaf. Acest om măreţ a dormit într-o singură cameră, deşi îşi construise foarte multe. A mers un kilometru în fiecare seară până în bucătărie pentru un pahar cu apă, a trebuit să angajeze din ce în ce mai mulţi oameni care să aibă grijă de lucrurile lui, să le cureţe de praf, să le lustruiască, să le mute de colocolo şi să le păzească.

Pentru că aduna mereu lucruri, nu prea mai apuca să se bucure de niciunele şi poate din cauza asta purta mereu alt ceas la mână, bineînţeles că nu pentru ora exactă.

Auzeam până acum câteva luni despre oameni care îşi comandau livinguri de 800 de metri pătraţi în faţa unor constructori stupefiaţi. Chiar dacă sună neverosimil, e posibil chiar să îţi cumperi două maşini identice şi foarte scumpe, pentru situaţia în care la un moment acel model nu s-ar mai fabrica, poate în urma unui vânt mai puternic, şi nu sar mai găsi piese de schimb.

Acum aud foarte des de oameni care se întreabă ce o fi fost în mintea lor când şi-au ridicat nişte piramide pline de ecou, greu de întreţinut, şi mai ales, sufocate de propria generozitate. Pentru că ele