Astea sunt vorbele care s-au auzit mai des şi mai tare în ultimele zile. Izul neplăcut, care a început cu mai mulţi ani în urmă să cuprindă România şi care îmbâcseşte tot mai mult de la un tur de alegeri la altul, a răbufnit săptămâna trecută la acel vot controversat, dat pentru proiectul legii pensiilor.

Că a fost o fraudă, asta rămâne să stabilească Parchetul sesizat de PSD. Dar cu certitudine este un gest de batjocură, atât la adresa românilor, cât, mai ales, la adresa instituţiilor din vârful statului. Nu e prima dată când se adoptă legi cu mai puţine voturi decât numărul minim necesar, doar că, din grabă, la votul final pe proiectul legii pensiilor s-a sărit calul. Rămăseseră prea puţini aleşi în sală, abia 30 la sută din efectivul deputaţilor, iar proiectul era musai să treacă, la dorinţa FMI, dar cu marjă de timp pentru Curtea Constituţională - unde proiectul ar fi ajuns în mod inevitabil. Mizeria ţinută până acum sub preş a refulat după ce s-a aflat preţul pe care PSD l-ar fi negociat cu PDL ca să părăsească sala, în aşa fel încât votul să întrunească condiţiile de majoritate, legea fiind organică (necesită jumătate plus unu din numărul total al deputaţilor, respectiv 167 din 333, şi nu doar votul majorităţii celor prezenţi). Cu atât mai ciudat, cu cât coaliţia de guvernământ deţine această majoritate, fiind necesară însă prezenţa în păr a aleşilor săi. Dar tocmai asta a fost problema: când s-a mai văzut o prezenţă atât de ridicată într-o instituţie unde chiulul bate regulamentul?

Gălăgia incoerentă de pe scena politică s-a amplificat atât de mult, alimentată fiind şi de subiectivismul insistent al televiziunilor de ştiri - care au ajuns capitol distinct al teoriei manipulării între disciplinele facultăţilor de jurnalism, încât nici un politician nu mai e bine văzut de opinia publică. Ultimul sondaj de opinie, realizat la comanda PNL, a