Oamenii deştepţi sunt cei mai vulnerabili, pot săvârşi cele mai mari prostii, probabil datorită poftei de experimente noi, in discordanţă totală cu raţiunea si principiile. Unora, pur şi simplu, nu ne place soarele in viaţă, găsim oricând un butoi cu mocirla pe care să-l aruncam deasupra noastră pentru a strica voit atmosfera prea calda. Ne plictisim repede, acceleram si deceleram ritmul respiraţiei in funcţie de fantasmele care apar dupa primul colţ de stradă.

Ne înghesuim la cozi scrutând ce se află dincolo de pielea celor care aşteaptă. La un rând de opt persoane, la casa nr. 49 din Carrefour, şase aşteaptă liniştiţi, pradă diverselor gânduri cotidiene si lipsite de culoare, despre detergentul si biscuiţii din coş sau plata impozitelor. A şaptea persoană înghesuie produsele in sacoşe, plăteşte si priveşte fugitiv casiera, prin ecusonul din piept. A opta persoană socoteşte vârsta medie a cumpărătorilor, apreciază modul în care unii îşi dau şuviţele de păr după ureche, critică în gând poziţia scoliotică a fetei înalte, filiforme, din faţă, şi alungă cu mâna nişte regrete faţă de sine.

Noi întrerupem şirul firesc al evenimentelor, cu bagheta de magicieni amatori, însă tenace. Vrem sa facem altfel, altceva. Primim etichetă de nebuni, asta e, macar ne distrăm! Apăsăm enervant pe perforatorul de bilete din troleu, pana facem biletul ferfeniţă, alături de el închipuindu-ne o viaţă monotonă. Perforam până se uită toată lumea din autobuz, moment în care ne oprim si rânjim satisfăcuţi. Iar la următoarea staţie invariabil coborâm, deşi nu e staţia care trebuie, însă încercăm, căutam, inspectăm.

Avem o fascinaţie faţă de locurile noi, faţă de persoanele noi, ca şi când cele vechi care ne-au umplut deja sufletul au făcut stază şi trebuie pompate afară.

Ne îngrijorăm degeaba pentru detalii, pentru o replică aruncată aiurea, parcă peste stradă, într-o co