Povestea lui Victor Ponta, legată de modul în care l-a cunoscut pe Băsescu mi-a amintit de o întâmplare mai veche, privitoare la același personaj.

Era în toamna lui 2003, la Târgul Internațional de Carte ”Gaudeamus”, de la RomExpo. Pe atunci mai funcționa acolo o ”rotondă”, un mic băruleț cu cafea și bere ieftină, unde îmi petreceam o parte din timp cu prieteni, scriitori sau jurnaliști din București, Iași ori Timișoara, cu care mă întâlneam doar la astfel de evenimente. Era sâmbăta, ziua cea mai aglomerată, motiv pentru care era și ziua aleasă de politicieni pentru a veni la târg. Să-i vadă și să le cunoască lumea ”interesul” lor pentru carte.

Și, stând în acea rotondă, care oferea și o imagine asupra intrării, am observat, dintr-o dată, o îmbulzeală: cameramani, fotografi, gură-cască. Printre capetele rase ale băieților de la SPP, printre flash-urile aparatelor de fotografiat și cablurile televiziunilor, însoțit de Răzvan Theodorescu, l-am zărit și pe Adrian Năstase. Acea grămadă dezordonată s-a deplasat, vreme de mai bine de o oră, pe la standurile diferitelor edituri, de la care, premierul de atunci, primea precum o ofrandă, pachete cu cărți, albume de artă, ediții speciale. Habar nu am câte dintre acele cărți a apucat să le citească, însă agitația mi-a stat în gât.

Când încă nu-și încheiase Năstase turul, în rotondă a apărut și un personaj, într-o jachetă neagră și extrem de relaxat, pe care l-am recunoscut a fi primarul Capitalei (pe atunci) Traian Băsescu. A salutat, mai mult în trecere câțiva jurnaliști, după care s-a așezat la o masă. Nu mai țin minte ce și-a comandat (cafea, ceai sau bere), dar în minte mi-a rămas imaginea unui om jovial, mai degrabă discret.

”Pe viu” l-am mai văzut pe Traian Băsescu doar în toamna trecută, în timpul confruntării de la Cluj cu Crin Antonescu. Crispat, agitat și cu un tremur vizibil al mâinilor pe ca