Un paradox, de altfel, dar pe cat de imposibil, pe atat de probabil. Cersetorul roman este cersetorul cunoscut, este omul de la coltul strazii sau cel de pe scarile magazinului de la usa blocului.
Este "prietenul" pe care il saluti cand il vezi, si care cand te vede vine la tine cu "n-ai o tigare frate?" Este cel care asteapta ceva. Ce? Asteapta pe cineva sau ceva. Asteapta mereu ca cineva sa ii ofere ceva. De obicei bani, pentru ca este fumator si trebuie sa isi procure tigari. Fumatul ii mai potoleste foamea, desi stie ca este doar o iluzie de moment.
Apoi mai este cersetorul intelectual. Este cersetorul care din nou nu tine mana intinsa. El asteapta pe cineva sa se aseze langa el pe banca. Incepe sa vorbeasca, de cele mai multe ori neintrebat. Orice la inceput. Asteapta o intrebare. "Cum ai ajuns asa?".
Aici incepe pledoaria. Povestile lor in general se aseamana, fiecare dintre ei avand un trecut destul de pompos. Daca nu a fost profesor universitar atunci a fost doctor. Daca nu a fost nici una din cele doua, atunci sigur a avut o familie frumoasa. Oricare ar fi, te face sa crezi ca este adevarat. Au capacitatea de a te convinge, folosindu-se atat de situatia in care se afla, de pozitia lor, inclusiv de mirosul pestilential al hainelor. Cu toate acestea, undeva exista o substanta, un substrat, un adevar.
Apare la un moment dat si cersetorul care tine mana intinsa, dar este cel care se foloseste de handicapul sau pentru a cersi mila oamenilor. Este un specimen care ar putea sa faca ceva, dar nu o face. Nu munceste din mai multe motive. Firmele din Romania prefera sa plateasca statului banii pe care ar trebui sa ii dea unui angajat cu handicap. Angajatii cu handicap sunt in general desconsiderati in cadrul unei societati.
O greseala crasa! Cu toate acestea, ei ajung in strada, sau prin ganguri scotandu-si l
