Peste 100 de oameni care au lucrat la ridicarea mastodontului de beton s-au întâlnit ieri în localitatea Stejaru şi au aniversat 50 de ani de la pornirea primului generator al hidrocentralei.

Sunt oameni care au lucrat la ridicarea barajul de la Bicaz şi a Hidrocentralei „Dimitrie Leonida“ de la Stejaru, cărora viaţa le-a fost legată definitiv de aceste locuri. Gheorghe David (74 de ani) s-a născut la Călăraşi şi a ajuns să lucreze pe şantierul hidrocentralei. „Am lucrat aici din 1953, de la începuturi, eram tehnician-şef de laborator. Am turnat primul metru cub de beton aici“, arată el locul de unde a început să se ridice hidrocentrala. Aici a cunoscut-o pe viitoarea lui soţie, care a avut un destin foarte complicat şi cu care s-a căsătorit în 1957.

Avea salariu de 600 de lei

„M-am născută în Bucureşti, am fost deportată în Basarabia, am venit înapoi într-un vagon pentru vite, mi-am găsit tatăl după 27 de ani, la Taşkent, unde fusese deportat şi el“, rezumă Mariana David (71 de ani) necazurile prin care a trecut. Legătura cu Stejarul este dată de bunicii ei. „Bunicul meu era neamţ şi, împreună cu bunica, a fost adus de Carol I în România, să lucreze capace de pian pentru Austria, la fabrica de lemn de la Bocancea, de aici din apropiere de Stejaru“, explică femeia.

În 1955 a fost angajată pontatoare pe şantier. „Aveam 16 ani şi lucram aici. Luam salariu de 600 de lei şi un premiu lunar de 10 lei“, îşi aminteşte Mariana David. Locuiesc acum în Cluj, unde s-au stabilit după terminarea hidrocentralelor de pe Valea Bistriţei.

Maria Galinescu (75 de ani) a lucrat şi la Bicaz, şi la Stejaru, şi în alte locuri în care s-au construit hidrocentrale. Şi-a cunoscut soţul pe şantier şi s-au căsătorit chiar în anul în care a fost pornită hidrocentrala, în 1960. „Sunt fiu de preot de la Buhalniţa şi în 1952, când am terminat armata,