Criza care a pus economia romaneasca pe butuci si pe noi ne-a dat cu capul de toti peretii are si parti bune: ne-a impins in acea situatie limita in care romanul se schimba complet, isi schimba mentalitatea, am putea spune ca-si iese chiar din fire.

Asa s-a intamplat in timpul Primului Razboi Mondial cand am fugit din calea armatelor germane ca iepurii, retragand-ne pe ultimele coline ale Moldovei, de unde se zarea tara pana la Prut.

Unde Doamne sa mai fugi? Si din disperare s-a nascut acel curaj nebun care i-a facut pe ai nostrii sa sara din transee si sa atace la baioneta cu atata furie, incat l-au descumpanit pe dusman. Cum de-a dat strechea dintr-o data in noi asa peste noapte? Era o stare speciala, care se manifesta numai cand santem in mare necaz si pe care am putea-o denumi "Mintea noastra cea de pe urma".

Si acum suntem cam in aceeasi situatie, cand romanul devine constient si nu mai lasa pe nimeni sa-si mai bata joc de el. Asa cum s-a inselat generalul Mackensen cand credea ca o sa-si plimbe cizmele prin Iasi, tot asa clasa noastra politica, prinsa in jocuri sterile, nu simte ca din disperare incepe sa incolteasca iar in noi "Mintea noastra cea de pe urma".

Multi au spus ca aceasta criza o sa decimeze nu numai firme, dar si partide politice, la fel de inutile ca si o fabrica intrata in faliment. Pai daca e asa, au zis partidele vechi, hai sa ne schimbam frizura ca sa ne salvam naravurile. Si asa vor apare pana la alegeri partide multe, poate unele de buna credinta, altele insa doar cu nume schimbate, ca sa ne mai pacaleasca odata.

Cum sa alegi cu folos

Iisus, cand a fost intrebat cum se alege adevarul de minciuna, a raspuns in pilde: "pomul bun face fructe bune iar pe cei neroditori sa-i puneti pe foc". Deci tot asa trebuie sa procedam acum cu partidele pentru ca 20 de ani numai mere padu