A început prin a publica în revista „Urzica” şi a scos albume de caricaturi în sute de mii de exemplare. Acum, vinde căni personalizate, vizavi de Sala Palatului.
Mihai Stănescu este unul dintre cei mai bunicaricaturişti români contemporani, de aceea este un „incomod”.
A absolvit şcoala primară în satul natal, Boldeşti. În 1949, s-a mutat la Buzău, împreună cu familia. În anul 1956, a absolvit Liceul „B. P. Haşdeu”, după care a plecat la Iaşi, unde a mai urmat un liceu, Liceul de Artă.
Pasionat de artă, Mihai Stănescu a absolvit Institutul „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti în anul 1966.
„Încă din perioada studenţiei, am publicat caricaturi în revista umoristică «Urzica». Am fost repartizat într-un sat din Tulcea, însă am preferat să nu mă duc. Am fost funcţionar la Oficiul Naţional de Turism (ONT), în Bucureşti”, ne-a spus caricaturistul.
După şapte ani la ONT, Mihai Stănescu şi-a dat demisia, apucându-se în mod serios de marea sa pasiune, caricatura. Prima expoziţie a fost cea vernisată în anul 1978, la Bucureşti. A participat la concursuri naţionale, dar şi internaţionale, în Belgia, Turcia, Japonia, Olanda, Franţa şi Canada, în anii ’80. De altfel, anii ’80 au fost anii de glorie ai caricaturistului deşi, la acea vreme, ne aflam în plină dictatură comunistă.
„Când aveam viză, mergeam personal, când nu, trimiteam lucrările prin poştă”, îşi aminteşte graficianul.
5.000 de cărţi vândute într-o zi
Mihai Stănescu a publicat prima carte în anul 1982. Se intitula... „Mihai Stănescu”. Era, de fapt, un album de caricaturi. Pe copertă, se afla una din caricaturile celebre ale umoristului: trei bărbaţi cocoţaţi unul pe umerii celuilalt, cel de sus privind peste un zid. Problema era că bărbatul respectiv purta ochelari negri, de orb. După patru zile, i-au retras cartea din librării, pentru că avea o
