Zecile de hanuri şi hoteluri, bulevardele, străzile din Centrul Vechi erau preferatele celor câtorva sute de prostituate, câte avea, la un moment dat, Brăila interbelică. Despre frumuseţea Chirei Chiralina sau bordelurile preferate ale banditului Terente, a auzit toată lumea. Cel mai important oraş-port al României Mari, Brăila a fost vestită şi pentru „damele de companie" care-şi făceau veacul prin Hotelurile Regal, Bristol, Splendid, Carpaţi sau Hanul Roşu.
CITIŢI ŞI:
Prostituţia, aşa cum era pe vremea felinarelor roşii
Marketing de Centură: Ca să nu-şi piardă clienţii, prostituatele dau jos TVA-ul
În Portul Brăilei - Marsilia României de odinioară - sutele de vapoare care acostau la mal în fiecare an găseau de toate, că gemeau magaziile de cereale. Până să-şi termine hamalii treaba, marinarii umpleau cârciumile şi „casele de rendez-vous" de pe Unirii, Cuza sau strada Neagră, mergând exact în locurile pe care brăilenii, oameni cu frică de Dumnezeu, le ocoleau, ca să nu dea exemplu rău tinerilor.
Numai că prostituatele de atunci nici nu se pot compara cu bietele "fetiţe" care tremură de frig acum pe Şoseaua de Centură sau pe Şoseaua dig Brăila-Galaţi.
„În special străzile din vecinătatea Portului, erau cunoscute ca având cele mai multe case de toleranţă în perioada interbelică. Nu exista o lege a prostituţiei, dar fenomenul era tolerat. Autorităţile depuneau eforturi ca să limiteze acest obicei, iar poliţia avea evidenţe stricte cu prostituatele din oraş", ne-a precizat şeful Arhivelor Naţionale Brăila, Giani Oltianu.
Oraşul interbelic: „La noi la Brăila, la Tanti Elvira..."
La Arhive, se află singura condică întocmită de poliţiştii de la Moravuri, în anii '30, cu pozele femeilor de moravuri uşoare. „Paşa", „Sonia", „Chiva" sau „Rozmănica" - sunt doar câteva din „numele de scenă" folosite de prostitu
