- Cultural - nr. 637 / 25 Septembrie, 2010 - S-au scurs ani multi si de la momentul in care ati fost rugat sa negociati la Calimanesti _ Valcea intre minerii rasculati si guvern. De ce ati fost chemat dumneavoastra? Erati si foarte tanar, iar partile "beligerante" erau pe pozitii greu conciliabile, iar speranta incheierii pacii se parea a fi foarte indepartata... - Da, s-au scurs vreo sapte-opt ani de-atunci... De ce au apelat la mine "partile" in conflict? Presupun ca principalul motiv e faptul ca eu cunosteam majoritatea liderilor-mineri din partile Vaii Jiului. Am lucrat cu ei, chiar m-au ajutat la construirea bisericii de la Manastirea Lainici. Eram un cunoscut al lor... Pentru mine, acesti oameni n-au fost si nu sunt ceea ce incerca sa faca din ei o parte din mass-media, iar epitetele pe care li le adresa, pe care nici nu le pot reproduce, erau nemeritate jigniri incarcate de barbarism. Si ei erau frati ai nostri. Am coborat cu ei si-n mina, la 700-800 de metri, sa le cunosc si sa le inteleg viata. Acolo i-am descoperit pe mineri cine sunt... Iar daca si azi mai este cineva care are despre ei o parere la fel de neagra ca atunci, i-as ruga macar o data sa coboare in mina. Sa nu lucreze un sut, dar macar sa mearga sa vada ce este acolo. Sunt sigur ca atunci vor pretui mai mult si curentul electric produs cu carbunele scos de ei, din adancurile pamantului, dar si caldura data de arderea carbunelui in termocentrale... - Pacea s-a-ncheiat pana la urma, dar nu toate vrerile minerilor s-au realizat. Cred ca Guvernul "Radu" si-a incalcat promisiunile... Ce nu s-a realizat? - Imi pare rau ca nu s-a realizat acea pace sociala pe care o gandisem. La doua-trei saptamani dupa acele evenimente, trebuia sa aiba loc la Petrosani o slujba, la care sa participe cateva zeci de mii de tineri, primul-ministru, cativa ambasadori, si, in acel cadru, sa se consfinteasca iertarea si