Traian Basescu a ales sa fie presedinte jucator si a depus toate eforturile pentru a da functiei sale o importanta mai mare decat o are in realitate. In mare parte i-a si reusit.

Presedintele a reusit sa isi impuna astfel de doua ori un premier care fusese demis, in premiera, in Parlament, si a reusit - in 2004 si in 2009 - sa isi formeze majoritatea necesara guvernarii in jurul propriului partid.

Potrivit unei largi majoritati de opinii din randul analistilor politici, jurnalistilor si a reprezentantilor societatii civile, presedintele actual a reusit, spre deosebire de predecesorii sai, sa concentreze si o buna parte a serviciilor in jurul sau.

Folclor sau nu, o buna parte dintre afirmatiile si acuzatiile pe care Traian Basescu le lanseaza periodic nu au cum sa nu vina din mediul justitiei, serviciilor secrete sau din lumea magistratilor. Toate, domenii care se presupune a fi, teoretic cel putin, independente de lumea politica, cu atat mai mult de Palatul Cotroceni.

Asa cum presedintele spune acum ca nu mai urmareste si nu mai citeste presa romaneasca, insa abonamentele la ziare si reviste contracte de Cotroceni, in valoare de peste 30.000 de euro, il contrazic. Asa cum se contrazice si atunci cand ne spune ca a vazut la televizor listele prezentate de PD-L cu banii dati catre PSD pentru cumpararea votului la Legea pensiilor in Parlament.

La fel se tradeaza si atunci cand in tirada ce revine obsedant impotriva mogulilor, Traian Basescu nu o data a facut publice informatii pe care nu avea cum sa le stie decat daca din dosarele procurorilor sau institutiilor care anchetau afacerile respectivelor persoane.

Daca nu suntem inca foarte convinsi de importanta rolului presedintelui in epoca Basescu, sa ne mai aducem aminte si de momentul anuntarii marilor si sinistrelor reduceri de pensii si salarii cu