Orhan Pamuk (n. 1952) primeşte Nobelul, fiind singurul scriitor turc onorat vreodată cu acest premiu. Distincţia i-a fost acordată autorului pentru că, „în căutarea sufletului melancolic al oraşului său natal, a descoperit noi simboluri pentru înfruntarea şi împletirea dintre culturi“.
Tălmăcitor al interacţiunii complexe dintre valorile tradiţionale ale Islamului şi cultura europeană, scriitorul turc Orhan Pamuk s-a născut în Istanbul în 1952, într-o familie înstărită, emancipată şi pro-occidentală. Şi-a primit educaţia numai în şcoli private şi, influenţat să calce pe urmele bărbaţilor din familia sa, ingineri de succes, s-a înscris la Facultatea de Arhitectură, dar după trei ani s-a convins că luase calea greşită.
Înclinaţiile sale erau artistice, picta de la vârsta de 7 ani. Abandonând arhitectura, s-a înscris la Institutul de Jurnalistică din capitala Turciei, hotărând să devină scriitor. La 22 de ani, renunţând şi la pictură, s-a dedicat exclusiv scrisului şi a început să lucreze la primul său roman, „Cevdet Bey şi fiii".
După primirea premiului Nobel în 2006, Pamuk afirma că, în toată cariera sa, marcată de succes dar şi de muncă intensă, cel mai dificil lucru dintre toate fusese să găsească un editor pentru acest prim roman al său. În ciuda faptului că „Cevdet Bey şi fiii" câştigase un premiu naţional pentru romane nepublicate, lui Pamuk i-au trebuit patru ani pentru a reuşi să găsească o editură care să acorde atenţie cărţii sale. Aceasta vedea lumina tiparului abia în 1982.
Dorul de ISTANBUL
La fel ca şi „Cevdet Bey şi fiii", „Casa tăcută", al doilea roman publicat de Pamuk un an mai târziu, este saga unei familii, parţial inspirată de propriul trecut al autorului: „Îmi place să descriu întâlniri familiale mari, mesele la care participă membrii acesteia, certurile, disputele lor". Dar abia cu al treilea roman
