"Stăpân" peste un domeniu boieresc de zeci de hectare. Locuind într-un palat ca în poveşti, pe o gură de rai mărginită de păduri seculare. Respirând în raiul vulpilor şi al lupilor ce se apropiau iarna de geam, jucându-se. Se întâmpla acum mai bine de jumătate de veac, când au fost naţionalizate toate proprietăţile importante. Şi cona­cul de la Cepleniţa. Un teren ideal pentru a-ţi petrece copilăria... Fiul de învăţător, Bogdan Bârzu a devenit acolo un fel de "micul prinţ al României" O curte largă, lungă cât se întindeau sus, în "co­tloane", gurile de pod ale celor 36 de camere, loc ce-i servea drept "aliniament" pentru bătăliile pe care le ducea cu tovarăşii de joacă. Fiul de învăţător, Bogdan Bârzu a devenit acolo un fel de "micul prinţ al României". A locuit cu familia sa (tatăl său fiind director de şcoală) în mica localitate rurală Cepleniţa (Iaşi), la conacul Cantacuzino aflat ultima oară în stăpânirea familiei Zarifopol, fiind apoi rechiziţionat de comunişti la câţiva ani după schimbarea regimului.

Un loc cum nu se poate mai bun pentru a te juca de-a v-aţi ascunselea, de exemplu. Îi dădeau ghes întunecimile "pline de stafii" ale podului şi-i plăcea ca peste drum, la biserica conacului, să se ascundă în spatele mormintelor boierilor. Un conac împrejmuit de ziduri groase, ca de cetate, şi un copil stăpân peste cerul în care-şi făceau veacul vulturii.

IMPERIUL FERICIRII

Îi vedea cum despart văzduhul cu pâlpâiri de aripă. Sau cum cântau seara bufniţele în pădurile ce înconjurau conacul străjuit de copaci mai groşi de un stat de om. De aceea le şi spune păduri seculare. "Aveau vreo doi metri în diametru şi vreo 20-30 m înălţime. Erau imenşi". Copilul a locuit cu părinţii la conac imediat după ce respectabila familie Zarifopol a fost nevoită să plece, odată cu confiscarea gospodăriei de către comunişti. Se întâmpla acum mai bine d