Enrico Fermi (1901 - 1954), fizician, laureat al premiului Nobel pentru fizica in anul 1938, a functionat ca professor de fizica si matematica la Universitatea din Chicago, unde s-a distins prin methode neortodoxe de predare.
El se straduia sa instileze in studentii lui o gandire originala, un instinct stiintific practic, prin care sa resolve probleme, fara niciun fel de calcule Unii, si in special presa, il luau in deradere.
In anul 1949, dupa ce Uniunea Sovietica a detonat prima bomba atomica, un reporter l-a intrebat: "Cum va simtiti, ca parinte al bombei atomice, sa aflati ca toata munca Dv. a fost furata si data unui regim totalitar, inuman?"
Enrico Fermi a raspuns: "Nu ma consider parintele bombei atomice. Cel mult un fel de unchi. Parintii bombei atomice au fost Albert Einstein, Leo Szilard, Edward Teller si J. Robert Oppenheimer."
Intr-un sens, acesta era adevarul, dar Enrico Fermi a participat in Proiectul Manhattan in calitate de sef fizician pentru problemele legate de materialele radioactive folosite.
Un alt reporter l-a intrebat, in 1954, cu putin inainte de a muri, in ce a constat geniul lui Albert Einstein si valoarea formulei de la baza teoriei relativitatii. (E=mc patrat, in care "E" e energia, "m" e masa si "c" e viteza luminii in spatiu).
Enrico Fermi a raspuns ca: "Exact ca in chimie, unde toti oamenii de stiinta erau la
curent cu existenta diverselor elemente, a trebuit sa apara un geniu care sa le sistematizeze in tabloul periodic. Asa a fost si Einstein. El a sistematizat cunostiintele fizicii intr-un mod elegant, cu o formala care poate cuprinde majoritatea datelor. N-as putea spune ca ar fi o formula perfecta, dar, la ora actuala, e expresia cea mai apropiata de perfectiune."
Ca profesor, in Chicago, folosea ore intregi dand studentilor probleme simple,
