Cand auzi politistii strigandu-i presedintelui, la portile Cotroceniului, "Iesi afara, javra ordinara!" te trec fiorii. Te intrebi cum e posibil asa ceva? E ca si cum am ajuns in stadiul acela ultim al umanitatii unde am renuntat cu totul la contractul social care sta la baza statului. Asa ceva nu se face, in conditii normale. Iar daca, totusi, s-a intamplat, atunci trebuie sa ne punem serios o intrebare.
Ce mai urmeaza dupa momentul asta? Te trec din nou fiorii, cand iti imaginezi. Oricine i-ar fi strigat lui Traian Basescu "Iesi afara, javra ordinara!" nu ar fi avut acelasi impact ca in cazul politistilor. E ca si cum garda de corp ti-ar urla la usa ca iti doreste moartea, pentru ca esti o jigodie. Pana sa ne intrebam ce ar putea inseamna aceasta declaratie pentru presedinte, sa ne gandim ca ea nu ne face noua insine un bine.
Asta ne dorim? Ca Politia sa dea glas celor mai intunecate ganduri, sa devina elementul principal al defularilor noastre? Nu simpatizez in general cu protestatarii, cu mitingurile si iesirile lor in strada. In Romania, miscarea sindicala este corupta, asa cum sunt aproape toate lucrurile in aceasta tara. Ea este condusa, in cele mai multe cazuri, de lideri a caror avere depaseste de cele mai multe ori orice limita a decentei sau imaginatiei.
Nu se pun in discutie aici drepturile sindicalistilor de a protesta, asa cum nu vreau sa dau nicio valoare morala protestelor din ultimele zile. Ele exprima doar frustrarile unei populatii tot mai nervoase. Insa strigatul politistilor trebuie, inainte de orice, inteles. Te poti intreba cum ar actiona politistii, la limita unei caderi nervoase, cu tine, simplu cetatean, in cazul in care ajunge la parerea ca din cauza ta el sufera o diminuare a salariului?
Daca presedintelui statului i-au strigat asa ceva, in fata institutiei pe care o reprezinta, cred ca te po
