Sunetele au început să cadă blând, ca nişte picături mari de ploaie caldă, peste publicul deja uimit de ceea ce văzuse şi trăise în cele câteva zile ale Festivalului Culturii Thailandeze. Toamna bucureşteană a avut parte de câteva zile solare, ca galbenul bucuriei thailandeze. Spectatorii sunt uimiţi de frumuseţea costumelor artiştilor, o fumuseţe dusă până la exuberanţă, dar completată de gesturile dansului de o eleganţă şi fineţe de filigran.
Gesturi mai moi sau ferme, după cum muzica se lăsa născută din magia celor din formaţia Pee Part.
Ateneul Român a fost duminică, 20 septembrie, locul perfect pentru strălucitorul spectacol oferit de artiştii thailandezi, sub privirile severe, dar iubitoare ale Excelenţei Sale doamna ambasador Chantipha Phutrakul. Fiecare gest spune o poveste, fiecare poveste face parte din epopee.
Dansul Pădurii Fericite (Mimmapan Hansa), primul dans, despre o frumoasă pădure în care toate animalele trăiesc fericite şi în armonie. La răsăritul soarelui, animalele încep o nouă zi şi se bucură de desfătările pădurii. Din lumea pădurii ajungem în cealaltă poveste, Dansul Bătăliei, o minipiesă desprinsă din epopeea naţională a Thailandei "Ramakien". Apoi, istoria glorioasă este evocată prin Dansul Sculptural Străvechi. Spectatorii au fost plăcut surprinşi să audă "Ciocârlia" românească interpretată la Ranat-Ek (xilofon) - instrument principal al ansamblului clasic de percuţie thailandez.
Povestea merge mai departe, costumele se schimbă pentru fiecare dans cu o viteză ameţitoare.
Suavul Dans al Ţeserii Mătăsii, în care prin gesturi delicate firul subţire este scos din gogoaşa viermelui de mătase, este urmat de lumina lampioanelor în formă de lotus şi totul devine din ce în ce mai alert o dată cu Dansul Mării, bogăţia acesteia fiind foarte frumos redată de spectaculozitatea costumelor, sau de
