Mare enervare a creat saptamana aceasta ordonanta guvernului care stabileste cine mai este indreptatit sa primeasca ajutor pentru incalzire la iarna. Cea mai mare virtute a actului normativ este ca introduce un nou criteriu in ecuatia acestei forme de protectie sociala: nu conteaza doar venitul oficial, ci si bunurile pe care le detine asistatul.
Adica nu vor mai primi ajutor cei care in acte sunt saraci lipiti pamantului, dar au masini peste o anumita capacitate cilindrica, animale in batatura sau terenuri. Principiul mi se pare corect. El ataca jaful comis din banul public de evazionisti, dar si inechitatea pe care o genereaza nefiscalizarea agriculturii.
Nu vad de ce ar trebui sa dea statul ajutor pentru incalzire unui om care in fata casei are o masina de peste 10 mii de euro sau detine un teren. Daca intr-adevar nu mai are din ce trai sa le vanda, in loc sa beneficieze de impozitele platite de alti oameni care nu au astfel de proprietati. Ba chiar cred ca ar trebui mers mai departe: cine sta intr-un apartament pe care nu si-l poate permite, se poate muta intr-unul mai mic si mai usor de intretinut in loc sa primeasca pomana de la stat.
Nu vad de ce taranii, care nu platesc un leu impozit la stat pentru ceea ce cultiva in gradini sau cresc prin grajduri si vand la piata, trebuie sa mai primeasca si ajutoare sociale. Toti acesti oameni au surse de subzistenta nevalorificate si/sau nefiscalizate si pana cand ele nu sunt valorificate si/sau fiscalizate nu vad de ce ar fi ajutati de stat. Asta nu inseamna abolirea protectiei socile, ci doar directionarea ei catre cei care, intr-adevar, nu au, in mod real si independent de vointa lor, nicio sansa de supravietuire.
Si principiul este aplicabil nu numai in cazul ajutoarelor pentru caldura. Romania are nevoie de o schimbare fundamentala la nivelul mentalitatii asupra protec
