Revoltele populare ale taranimii romanesti au fost deseori rezultatul tratamentului opresiv, dar si al indiferentei asupra necesitatilor acestora.

Din pricina acestui fapt rascoalele au venit ca un mijloc natural de a face auzite cererile lor, atunci cand orice alt instrument politic esua. Cateodata insa, rascoalele au fost planuite in afara tarii pentru a servi intereselor straine.

Rascoala de la Tatarbunar

In anii interbelici, Uniunea Sovietica a avut o lunga serie de actiuni menite sa destabilizeze statul roman. De la incercarea de asasinat la regelui Ferdinand in 1918, la ordinele lui Trotki si Lenin si primul atentat terorist din Romania in 1920 cand agenti rusi au explodat o bomba in Senat si culminad cu insurectia armata din Tatarbunar in 1924.

Rascoale romanesti: Rascoala de la Bobalna

Rascoale romanesti: Rascoala lui Horea, Closca si Crisan

Rascoale romanesti: Rascoala de la Flamanzi - 1907

Principalul motiv al racirii relatiilor dintre Uniunea Sovietica si Romania era unirea cu Basarabia pe care rusii nu o recunosteau, desi insusi Lenin in 1917 oferise dreptul de autodeterminare al tuturor popoarelor de sub fosta stapanire tarista.

Rusii pentru a-si motiva actiunile impotriva romanilor au inceput sa clasifice statul roman ca unul imperialist expansionist si multinational care a ocupat prin forta teritoriile intre Nistru si Prut.

Vasil Kolarov, secretar general al Cominternului in 1922-1924 si membru al Federatiei Comuniste Balcanice a pus la punct detaliile planului. Acesta se baza pe taranii din Basarabia nemultumiti de reforma agrara romaneasca din 1921 ca fiind principalul si cel mai numeros grup ce se va ridica impotriva "stapanirii" romanesti.

Apoi, agentii sovietici infiltrati inainte de evenimente preiau conducerea rascoalei si cer unificarea cu Re