Doar astfel putem explica harul pe care Walter Ghicolescu l-a primit de Sus. A scotocit prin buzunarele toamnei şi a dat peste cuvinte şi note potrivite. Vocea lui parcurge uşor drumul până la sufletele celor care îl ascultă, iar chitara, prietenă de nădejde, nu-l lasă la greu.
A avut puţin timp liber vara aceasta, a cântat pe litoral exact ceea ce compune, folk. Compoziţiile sale sunt o specie aparte, un folk dinamic contemporan, spune artistul, combinat cu ciupituri extrem de familiare de chitară acustică, o voce caldă şi poezie ce se scurge uneori pe strune. De doi ani este profesor de matematică. Uimitor am putea spune pentru un cantautor care îşi împarte zilele săptămânii fără să-i dea cu virgulă între copii, muzică, matematică şi înregistrări.
Născut la 15 iulie 1971, la Călăraşi, Walter Ghicolescu a scos de curând un album numit "Frânturi de suflet - punct şi de la capăt", care cuprinde piese ce-ţi ating sufletul chiar de la prima audiţie. "Albumul a fost scos la casa studenţilor din Iaşi, în colaborare cu Adrian Grădinaru, care este «vinovat» pentru mai toată orchestraţia", spune artistul. Noi am putea comenta fără teama de a greşi că acesta este purtătorul unei frumoase vinovăţii. E de ajuns să asculţi presa "Buzunarele toamnei". Piesele sunt compoziţii proprii, versurile îi aparţin, cu excepţia a trei dintre ele, care sunt pe versuri de Ovidiu Mihăilescu şi Ion Minulescu. Grafica este tot o încercare personală. Despre cea dintâi apariţie pe scenă, Walter Ghicolescu spune că se pierde în negura istoriei. "Era pe scena Cenaclului «Totuşi Iubirea». Primul meu premiu câştigat este trofeul la prima ediţie a Festivalului Festudis, care se desfăşura la Iaşi. Eu compun şi cânt aşa cum simt. Cel mai bine ar fi să spună publicul cu cine mă asemăn sau nu şi în ce stil mă încadrez. Ascult şi-i admir foarte mult pe Eugen Avram, Ovidiu Mihăil