La Galaţi, roş-albaştrii au cedat lamentabil în faţa Oţelului, antrenorul de conjunctură al Stelei clacând la doar al doilea meci ca principal pe banca formaţiei din Ghencea. De la echipa construită de Piţi până la cea a lui Edi e o diferenţă la fel de mare ca între vârsta fostului selecţioner şi cea a fiului unui alt fost tehnician al naţionalei, Anghel Iordănescu.

Varianta românească a „Tiki-taka", elaborată de Piţurcă a dispărut, iar în locul ei a apărut o brambureală desprinsă parcă din agitaţia Bamboo-ului atât de îndrăgit de Iordănescu jr. Iar, la Galaţi, jucătorii au părut şi ei adunaţi de prin discoteci.

Bicfalvi, Apostol, Abrudan şi căpitanul Tănase au evoluat în prima repriză ca şi cum ar fi fost mahmuri după câteva nopţi bune de beţie. Apatia roş-albaştrilor nu putea scăpa netaxată de către un Dorinel Munteanu dornic să-l învingă pe Gigi Becali pentru prima oară de când a plecat cu scandal din Ghencea.

Oţelul putea să mai marcheze

Edi Iordănescu, depăşit de evenimente

Astfel, după doar 19 minute, trupa încropită de „Munti" de la reduceri a dat lovitura. Viglianti a centrat perfect din lovitură liberă, fundaşii Stelei s-au invitat reciproc să intervină, Tătăruşanu a ezitat să iasă, iar „omul cu casca", Cristian Sârghi, a pus capul pentru 1-0. Reacţia Stelei? Inexistentă! Când ai doar câţiva ani în plus faţă de elevii tăi rişti să nu fi luat în serios, Edi nereuşind să-şi impulsioneze fotbaliştii de pe bancă.

Câteva minute mai târziu, Bănel a greşit o minge simplă, Viglianti a fost pus în poziţie favorabilă de către Paraschiv, veteranul reinventat, însă Tătăruşanu a reuşit să intervină salvator.

Repriza secundă n-a venit decât ca o confirmare a faptului că Steaua a devenit o echipă comună, care acasă trage de posesie, iar în deplasare stă la cutie, în speranţa unui contraatac izbăvitor. Iniţia