Am participat, sâmbătă, la cea mai mare campanie de implicare socială realizată până acum în România: curăţenia naţională organizată în cadrul proiectului "Let's Do It, Romania!". Împreună cu şase prieteni, am format una dintre miile de echipe de voluntari care s-au angajat să curăţe zonele din afara localităţilor. Morala acestui eveniment e scurtă cât un cuvânt compus: bun-simţ.

"Nici dacă mi-aţi da un miliard, n-aş pune mâna pe gunoaiele astea", spune un sătean care se opreşte cu căruţa în dreptul echipei de voluntari numărul 2174. Omul priveşte contrariat cum şapte tineri de la oraş saltă în saci deşeurile depozitate ilegal pe un teren cu bălării de la marginea localităţii.

Căutătura lui trece, în câteva momente, de la nedumerire amuzată la zeflemea neîncrezătoare. Dar nu mai zice decât "Sănătate!", apoi smunceşte de hamul calului, care o ia din loc.

Suntem în localitatea ilfoveană Ţegheş, o comunitate de câteva sute de oameni, aruncată lângă digul care marchează graniţa cu judeţul Giurgiu.

Purtăm mănuşi groase de cauciuc sau din pânză şi, cei mai inspiraţi dintre noi, măşti de protecţie şi ghete până la genunchi. Sunt însă şi membri ai echipei echipaţi ca pentru picnic: pantaloni trei sferturi şi adidaşi comozi.

Gunoi pe metru pătrat

Avem de luptat cu sute de kilograme de gunoaie aruncate aleatoriu pe o suprafaţă de 500 de metri pătraţi, acoperită de scaieţi, ciulini şi buruieni uscate. Unele deşeuri sunt aşa de vechi încât vegeţia a crescut prin ele. Din loc în loc, sunt mormane îngropate adânc în sol. Ridicăm gunoaiele vizibile şi de sub ele răsar altele şi altele, tasate şi decolorate. Terenul este nesigur în unele zone. Păşim şi simţim lucruri trosnind sau mulându-se sub noi.

Un inventar complet al celor abandonate la marginea Ţegheşului ar întoarce stomacul pe dos. Totuşi, unul sumar poate stârni zâmbete: o jucărie Bak