"Intrarea in Turcia ne-a oferit vamesi pisicheri, zambete prietenesti si drumuri impecabile", scrie Ioana Hodoiu pe blogul de calatorie theblacksea.eu. "Prima oprire: Kirklareli; cu ziduri de piatra si femei cu batic, cu minarete albe si turnulete albastre, cu bijutieri si negustori de tesaturi. Micul bazar din centrul orasului miroase induiosator a naftalina si a produse chinezesti.
Am parcat in piata mare a oraselului si Petrut a tras o fuga sa schimbe niste bani. S-a intors peste aproape o ora incoerent si cu banii neschimbati, trantind injuraturi in asfalt: ca a intrat la banca, ca i-au dat un numar de ordine si ca a stat ca boul si s-a uitat cum toti oamenii care au venit dupa el au primit numere de ordine mai mici si au intrat in fata lui etc. In timpul asta in mine se asternuse linistea oraselului de provincie peste care se rostogolise chemarea muezinului, chestie care l-a scos si mai mult din minti.
De schimbat am schimbat banii la un curs mai mult decat avantajos la primul bijutier pe care l-am intalnit in cale (asta ar fi de retinut: daca nu gasesti case de schimb valutar, in Turcia poti apela la micii negustori care ar putea sa-ti ofere chiar un curs mai bun). Spre deosebire de Bulgaria, unde nimeni nu voia sa-ti schimbe valuta, aici oricine este dispus sa o faca fara urma de neincredere.
Pentru ca la prima tura, in primavara, baietii [Stefan Candea si Petrut Calinescu, n.r.] au ratat niste recomandari de sate pescaresti, am hotarat sa mergem pe mana unui prieten care, fara sa dea mai multe detalii, le-a scris doar atat “treceti si prin Kiyikoy”. Am ajuns acolo pe inserat."
"Priveam absorbiti la ambarcatiunile de pescuit frumos vopsite leganate de valuri, cand un batranel ne-a intrebat: “Pensyion?” Mai incape vorba? Asa ca l-am urmat pe ulitele stramte, cu ardei iuti plantati in cutii de tabla in care a fost ule
