Mătăhălos, sumbru, lătrându-şi scurt, vag reptilian, ordinele, omniprezent şi ahtiat după putere, Bogdan Hossu combină haiducia şi violenţa într-un stil unic. Sursa: EVZ
Adversar al unificării mişcării sindicale din România, el calcă apăsat pe urmele "Luceafărului huilei". Băgător de seamă, încă din 1990, în tulburea lume sindicalistă dâmboviţeană, absolventul de telecomunicaţii care urăşte mass-media şi pe jurnalişti a decis c-a sosit momentul să apese pe accelerator.
Cum conducerea opoziţiei a intrat pe mâna unor neisprăviţi de teapa lui Antonescu şi Ponta, Hossu, cu flerul infailibil al fiarei, a simţit că i se oferă o pâine bună de mâncat. Nu c-ar fi suferit de foame până acum! Perfid-duplicitar, a deprins arta de a-şi discredita competitorii, pentru a-i fi mai bine observat profilul statuar.
În marşul triumfalist spre soclu, nu se sfieşte să împartă câte o labă în stânga şi un crampon în dreapta. Prost văzut de ceilalţi lideri sindicali, l-a strivit pe Liviu Luca pentru dubla lui identitate: de membru în consiliul de administraţie al Realitatea Media şi vicelider sindical. Acuzaţie perfect îndreptăţită, deşi vine de la un demagog care cumulează exact aceleaşi suave însuşiri: boss la Cartel Alfa şi reprezentant al angajaţilor radioului public în consiliul de administraţie. Culmea e că Hossu nici măcar nu lucrează la SRR.
De câteva luni, vocea i s-a îngroşat, pumnul îi cade pe masă mai nervos ca oricând, iar ieşirile publice au aerul hăbăuc-belicos al unui ţârcovnic isterizat că muştele îi tulbură somnul de după-amiază. Copie la indigou a "iluminatului" Cozma, Hossu zbiară din toţi bojocii: "Dacă e să murim, murim cu ei de gât!".
Îl priveşti, îţi reprimi un zâmbet, îl mai priveşti o dată: nu, omul nu glumeşte! Îi studiezi mâinile gigantice, şi imaginea celui care ameninţă cu sugrumarea adversarilor nu mai p
