Atitudinea nostalgica a populatiei este un raspuns polemic dat prezentului. In materie de nostalgie pentru comunism, Romania nu face imagine exceptionala daca este sa ne comparam cu celelalte state postcomuniste din zona. Peste tot, nostalgia fata de comunism este un fenomen remarcabil. Mai multi politologi, intre care il mentionez pe Christian W. Haerpfer, au scris temeinic pe acest subiect. Conform lui Haerpfer, in anii '90 cam jumatate dintre romani regretau economia centralizata comunista, ceea ce ne situa in marginea de jos a mediei est-central europene si pe trend descrescator (contrastul fiind mare cu tari precum Ungaria, o exceptie prin "comunismul gulas", sau statele ex-sovietice unde nostalgia trecea de 70%, ajungind pina la 90% in cazul Ucrainei). In privinta nostalgiei fata de guvernarea comunista, Romania a respectat trendul zonal crescator, dar cu cote mai mici decit media, maximul de apreciere fiind de pina in 38% (cel mai mic din toata Europa de Est la sfirsitul anilor '90). Si la capitolul nostalgie pentru comunism ca regim politic Romania era in anii '90 sub media est-europeana (cu 10-20 de procente, fata de peste 50% Ungaria si tarile ex-sovietice). In fine, ideea de restauratie, de intoarcere la regimul comunist era sustinuta doar de 10-20% din populatie, la fel ca in cele mai multe tari din Europa de Est. Ca o concluzie preliminara, sondajele indicau in Romania un nivel destul de ridicat de nostalgie, dar sub media Europei de Est. Asadar, nu sintem exceptionali. Dincolo de asta, nostalgia ramine, fireste, o mare problema. Din analiza datelor din sondaje, s-a putut vedea ca exista un corpus dur de nostalgici restauratori, oscilind intre 10-20 de procente, care doresc reinstaurarea comunismului, sint ostili democratiei, nu s-au adaptat nicidecum in tranzitie, au profil autoritar si xenofob, au peste 40 de ani (deci aveau peste 20 de ani la revoluti