Luptă pentru a aduce cultura din România pe locul pe care îl merită. A demarat în acest sens multe acţiuni, ultimele dintre ele fiind „Marşul culturii. Bucureşti - Sarmizegetusa, 500 km pe jos“ şi readucerea osemintelor lui Constantin Brâncuşi acasă, în Gorj.

În zi de Sfânta Maria Mică a îmbrăcat tricoul purtând inscripţia „Marşul culturii. Bucureşti - Sarmizegetusa, 500 km pe jos“ şi a pornit pe acest drum pentru a atrage atenţia asupra faptului că „în România, cultura se prăbuşeşte de la o zi la alta“. Este poetul şi eseistul Laurian Stănchescu, membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Ne-am aşezat alături şi am ascultat povestea drumului, pe care ar fi vrut să nu-l facă singur. I s-au alăturat, ce-i drept, oameni care au crezut în el, dar şi-ar fi dorit ca ecoul acţiunii sale să fie mai amplu.

„Am plecat pe 8 septembrie din faţa Ateneului Român. Şi am pornit pe traseul Bucureşti - Găieşti - Piteşti - Curtea de Argeş - Râmnicu Vâlcea - Târgu Jiu - Petroşani - Mănăstirea Lainici - Haţeg - Orăştie - Sarmizegetusa Veche.

A fost un drum extrem de greu şi de periculos în acelaşi timp, mai ales că pe Valea Jiului a trebuit să merg cu maşina. Dacă mergeam pe jos, riscam să provoc accidente, pentru că e atât de îngust drumul, încât ori trebuia să mă arunc în apă, ori să mă izbesc de stânci. Nu aveam altă soluţie. Am preferat, pentru siguranţa mea şi a maşinilor, să merg cu un autoturism.

În total, din 500 şi ceva de kilometri, am făcut pe jos 430. Am fost singur până dincolo de Haţeg. De acolo au mai mers cu mine o prozatoare, Daria Dalin, şi Elena Moisescu, care răspunde de viaţa culturală a Haţegului“.

„Sufletul românesc poate fi descoperit numai întâlnindu-l“

N-a fost un simplu marş al culturii, prin care poetul şi eseistul încerca să atragă atenţia asupra stării precare a culturii româneşti, a nepăsării pe care c