Ştiu, e nasol să depinzi de mijloacele de transport în comun, de taxi sau de maşinile prietenilor, aşa că m-am hotărât, vreau carnet. Am mai făcut şcoala de şoferi la un moment dat însă am ratat sala şi apoi n-am mai avut chef să reiau aşa că am rămas pieton convins o vreme şi cred că din banii daţi pe taxi, acumulaţi de atâţia ani, puteam liniştită să cumpăr o maşină, una cinstită. De vreo două săptămâni mă gândesc să reiau şcoala şi întreb în dreapta şi-n stânga (nepolitice) care e cea mai ok (şi ca preţ şi în rest) şcoală de şoferi din Bucureşti. Până acum n-am primit două răspunsuri identice, de unde deduc că: ori toate şcolile de şoferi din Bucureşti sunt la fel (de bune sau proaste), ori toată lumea şi-a luat carnetul la momentul potrivit, adică imediat după liceu, demult şi de atunci s-au schimbat multe şi practic sunt singura care am ratat momentul (cel puţin printre cunoscuţii mei).
Zilele trecute, eram într-o maşină şi la semafor, am avut timp să observ şoferii şi şoferiţele din jur, printre care o domnişoară, într-o maşină de şcoală, cu proful în dreapta. Bărbatul nu mai contenea din povestit ceva ce părea destul de amuzant şi între timp gesticula, i-am depăşit la un moment dat şi el continua să facă aceleaşi gesturi în timp ce maşina în care se afla împreună cu eleva pornise. La un moment dat maşina s-a oprit din nou, brusc. Nu ştiu ce s-a întâmplat în continuare (deşi probabil nimic bun) însă ştiu că aş prefera să găsesc un profesor sau o profesoară mai mai puţin vorbăreţ (vorbăreaţă) şi cât se poate de calm (calmă) ca să nu aud, măcar la început toate înjurăturile posibile şi imposibile din traficul bucureştean.
Până atunci însă
pentru că uneori e ceea ce îţi vine să faci. A nu se înţelege greşit, nu pentru asta vreau carnet
UPDATE: Puteţi citi aici de ce marţea şi vinerea sunt zile nefaste pentru şoferi. Nu are legătură