Multor copii cu deficit de atenţie li se refuză dreptul la educaţie în grădiniţe şi în şcoli. În România, drepturile copilului sunt cunoscute, dar respectate cu limită. În centrele de plasament, acestea sunt confundate cu obligaţiile.
În familiile române, drepturile copilului sunt cunoscute şi, în mare parte, respectate mai ales dacă părinţii sunt absolvenţi de studii superioare. Problemele apar atunci când copilul devine autoritar în familie, iar părinţii respectă încă rolul tradiţional românesc de relaţie supusă copil-părinte.
Diana Stănculeanu evaluează în fiecare zi copii şi părinţi la Centrul de Educaţie Emoţională şi Comportamentală „Salvaţi Copiii" din Bucureşti. „Un astfel de părinte îşi doreşte în continuare un copil cuminte, supus, ori asta are puţin de-a face cu dreptul la opinie, cu dreptul la afirmarea propriei identiţăţi, cu dreptul la a alege ce lucruri fac în timpul liber. Câţi copiii din România sunt întrebaţi la ce şcoală vor să meargă?", întreabă retoric psihologul Diana Stănculeanu.
O altă metodă primitivă de educaţie - cea cu palma - apare încă în familiile din România. Departe de a-i învinovăţi pe părinţi, psihologii recunosc că mai e mult până când mentalitatea se va schimba.
Mihaela Manole, de la Centrul de informare şi documentare privind drepturile copilului, spune că „educaţia cu palma rămâne o alternativă din cauza modelului eronat pe care înşişi părinţii l-au primit".
Discriminare în şcoli
Copiii care suferă de ADHD sau autism sunt discriminaţi în grădiniţe şi şcoli. Părinţii acestora sunt supuşi presiunilor din partea profesorilor sau părinţilor colegilor pentru a-şi muta copiii în alte instituţii sau chiar în centre specializate, ceea ce înseamnă că le este refuzat dreptul la educaţie chiar din partea statului. „La ADHD, inteligenţa este ok, ei funcţionează bine. Aceşti părinţi sunt efectiv disperaţi.
