Pe fondul lipsei acute de resurse financiare la bugetul statului, ne aşteptăm la o intensificare a activităţilor de inspecţie fiscală, de urmărire şi executare a creanţelor stabilite prin actele de control, ceea ce amplifică riscul creşterii presiunii fiscale, respectiv a cheltuielilor reprezentând impozite, taxe şi contribuţii, precum şi a costurilor corelative acestora (dobânzi de întârziere, penalităţi, amenzi). Pentru a face faţă unor asemenea riscuri, fiecare societate comercială trebuie să acorde o atenţie deosebită pregătirii proprii pentru desfăşurarea inspecţiei fiscale.

Problemele trebuie soluţionate pe durata inspecţiei

"Inspecţia fiscală reprezintă, în general, principala acţiune a autorităţilor fiscale de verificare a conformării fiscale a contribuabililor unde apar diferenţe de opinie între contribuabil şi inspectorii fiscali, atât în interpretarea, cât şi în aplicarea legislaţiei fiscale, dar şi a legislaţiei economice şi financiare aplicabile activităţii desfăşurate de contribuabilul supus inspecţiei. Deoarece, în marea majoritate a cazurilor, inspecţia fiscală se finalizează prin stabilirea de diferenţe de impozite, taxe şi contribuţii, precum şi obligaţii corelative, care sunt, de regulă, contestate pe parcursul unei proceduri lungi şi costisitoare, dar şi cu consecinţe imprevizibile pentru societatea comercială verificată, este recomandabil ca toate aspectele contradictorii apărute să fie soluţionate pe durata inspecţiei fiscale. În susţinerea tratamentelor fiscale aplicate, contribuabilii trebuie să prezinte temeiurile legale avute în vedere, precum şi exemple din jurisprudenţa românească şi cea europeană. Aceeaşi obligaţie legală o au şi organele de inspecţie fiscală în argumentarea şi susţinerea concluziilor lor, rezultate la finalizarea unei inspecţii fiscale", a remarcat Niculae Done, Senior Tax Partner în cadr