Potrivit presei din România, acuzaţiilor care au condus la reţinerea lui Dan Diaconescu în luna iunie li s-ar putea adăuga curând o alta, anume aceea de spălare de bani. Rămâne de văzut dacă o astfel de acuză ar diminua întrucâtva susţinerea deloc neglijabilă - de 8% până la 20%, în funcţie de sondaj - pe care electoratul român pare dispus să o acorde acestuia. Personal, tind să cred că nu. Deocamdată, pe scena politică românească se conturează alte luni bune de beligeranţe, iar ulterior prea puţini cetăţeni se vor mai întreba cum de un om trecut în statele de plată ale societăţilor sale cu un salariu lunar de aproximativ 1.000 de euro a putut acumula o avere de 33 milioane de euro. Aceştia sunt, de fapt, românii de la care Sarkozy şi Barroso se aşteaptă de-acum la eforturi concrete în vederea ridicării nivelului de civilizaţie al romilor pentru mai buna integrare a acestora în societate.

Chiar dacă viitoarea campanie prezidenţială l-ar prinde pe Diaconescu având reşedinţa într-o celulă de penitenciar, poziţia sa de pornire tot puternică rămâne. Motivul este cât se poate de simplu: spre deosebire de DD, forţele alternative vor porni, toate, la drum electoral cu imense bile negre de gât. Liderii principalelor două partide de opoziţie sunt personaje pe cât de neinspirate şi neinspirante, pe atât de neperformante - aspect probat, din nou, în decursul ultimelor zile -, în timp ce îndelungata prezenţă pe micile ecrane a entertainerului TV i-a conferit acestuia, în pofida deseori deplânsei subcalităţi a emisiunilor sale, o mare credibilitate în ochii admiratorilor. Indiferent de adevărul despre natura afacerilor sale, sute de mii de români vor rămâne în mod cert convinşi că o elită politică eminamente haină doreşte să prevină ascensiunea unui veritabil salvator al neamului.

Oricine a citit câte ceva despre ascensiunea unor populişti precum cuplul Peron din A