Teregoveanul a devenit partizan la 18 ani şi a înfruntat sistemul comunist cu arma în mână. Nicolae Ciurică este unul dintre cei câţiva zeci de cărăşeni care au avut curajul să se revolte şi să semene teroare în rândul securiştilor.

Pentru Nicolae Ciurică, adevărata poveste de viaţă a început la vârsta de 18 ani, atunci când, împreună cu tatăl său, le-a dus de mâncare partizanilor din gruparea lui Uţă.

Acela a fost primul contact pe care bărbatul l-a avut cu grupările din Munţii Banatului, după care a şi devenit omul de legătură al celor din munţi, cu comunitatea locală. Bătrânul este ultimul partizan în viaţă din comuna Teregova, zonă recunoscută pentru mişcarea de rezistenţă anticomunistă din jurul anilor ‘50.

Viaţa de partizan

După ce le-a câştigat încrederea celor din grupul lui Uţă, chiar li s-a alăturat şi timp de patru ani a trăit în pădurile din munte, mai exact, până în 1950, atunci când a fost „vândut” Securităţii.

„Iarna, ne făceam adăpost în pământ, unde şi dormeam. Vara, de teamă ca securiştii să nu ne găsească, eram împărţiţi în grupuri: vreo şapte în total. În toţi acei ani, îmi amintesc că m-a mobilizat şi m-a motivat un sentiment de mândrie, că nu fac ceea ce mi se spune şi că încerc să îi ajut pe oameni să îşi obţină drepturile”, a povestit Nicolae Ciurică, adăugând că, la fel ca toţi vecinii săi, se săturase să fie tracasat psihic de securiştii care mişunau zilnic prin sat şi le luau oamenilor agoniseala de o viaţă. Partizanii atacau periodic secţiile de miliţie şi posturile de jandarmi de la vremea respectivă, ca să semene teroare în rândul securiştilor.

Revolte sângeroase

Bătăliile la care a participat Ciurică, cu arma în mână, au rămas în istorie.

„Chiar dacă lovitura de stat nu a avut şanse, pentru că Teregova era prea departe de capitala României, partizanii au