Intreaga desfasurare a evenimentelor dupa ce primul politist protestatar a facut vineri primul pas in marsul neautorizat catre Palatul Cotroceni ne arata un stat disfunctional in zonele sale cele mai importante, marcand, in acelasi timp, un esec institutional de maxima gravitate.
Traian Basescu are perfecta dreptate atunci cand ii acuza pe politistii participanti la marsul de vineri de o grava incalcare a legalitatii si ordinii publice, pe care tocmai ei ar trebui sa le apere. Este foarte adevarat ca jandarmii ar fi trebuit sa ii impiedice, desi ma gandesc cu groaza la consecintele interne si internationale ale unei incaierari intre politisti si jandarmi.
Este la fel de adevarat ca, dupa cum puncteaza seful statului, este vorba despre un act de grava indisciplina, care submineaza autoritatea statului, care pune in discutie autoritatea si eficienta politistilor si a jandarmilor in cazul altor proteste sindicale, atunci cand alti sindicalisti ar putea fi tentati sa depaseasca si ei cadrul legal si ar trebui impiedicati. Este ca si cum un medic ar abdica de la comandamentul numarul 1: "primum non nocere" (intai sa nu faci rau).
Asadar, este perfect adevarat ca impotriva unor astfel de derapaje trebuie luate masuri exemplare, iar disciplina si autoritatea trebuie reinstaurate.
Dar toate aceste gesturi grave nu au fost comise de Politia Romana. Nu institutia numita Politia Romana a subminat autoritatea statului, ci cateva mii de reprezentanti ai ei, cel mult 6.000. Ei trebuie cercetati, ei trebuie sa raspunda disciplinar si, eventual, penal, pentru ilegalitatile comise.
Este in interesul suprem al Romaniei sa facem o distinctie clara intre acesti politisti devianti si institutia Politiei. Ei bine, Traian Basescu nu face aceasta distinctie si de aici incepe, cred eu, derapajul domniei sale. Prin renuntarea la servi
