Municipiul Constanţa continuă să aibă, la trei ani de la integrarea în Uniunea Europeană, mai degrabă aspectul unui oraş de la periferia Balcanilor decât cel al unei metropole europene. Deopotrivă fascinant şi oarecum exotic, oraşul-port pare blocat în propria-i degradare şi promiscuitate arhitecturală, undeva la graniţa dintre splendoare şi preamărirea kitsch-ului anilor 2000. Căci Constanţa este departe de imaginea unui oraş european al secolului XXI.
Un tramvai numit... trecut
La capitolul infrastructură, municipiul reşedinţă de judeţ pare, pe alocuri, desprins din secolul XIX, căci în unele dintre cartierele sale drumurile se află, la momentul actual, într-o stare execrabilă. La fel ca şi trotuarele, „condamnate" să rămână în zodia eternă a craterelor şi care, totodată, au fost atât de îngustate de către municipalitate, încât pietonii sunt obligaţi uneori să circule pe partea carosabilă. Problema derivă din lipsa parcărilor, una dintre veşnicele carenţe ale administraţiei publice locale, care nu a găsit soluţii viabile pentru rezolvarea sa. Şi asta deşi există alternative, una dintre ele fiind aceea a parcărilor subterane, ale căror costuri de întreţinere ar fi mai mici faţă de cele pe care le presupun parcările supraetajate.
Cât priveşte mijloacele de transport în comun, ei bine, spre deosebire de alte oraşe europene, Constanţa a ales... poluarea. Căci administraţia locală a găsit de cuviinţă să renunţe la tramvai, cel mai nepoluant mijloc de transport urban. În 2008, Consiliul Local Municipal Constanţa a votat o hotărâre care prevedea eliminarea tuturor tramvaielor şi achiziţionarea a încă 65 de autobuze. Pentru a rezolva problema zgomotului produs de tramvaie, cel mai adesea invocat de unii dintre locuitorii Constanţei care nu agreau acest mijloc de transport, municipalitatea putea găsi soluţii pentru înlocuirea vechilor vagoane de tramvai şi
