Foarte rar s-a întâmplat ca un membru al guvernului, ministru, secretar de stat sau director într-o instituţie publică sau minister invitat la o reuniune a Ziarului Financiar pe diverse teme - infrastructură, fiscalitate, pensii private - să vină cu vreo prezentare proiectată pe un ecran.

În general, oficialii citesc cifre dezlânate de pe o hârtie, deseori cu încurcătura de rigoare provocată de încă neasimilata tăiere a zerourilor.

Nu este neapărat necesar ca aceia care vin cu prezentări elaborate până la nuanţa de culoare a chenarului fiecărei pagini - cazul corporatiştilor - să aducă într-adevăr un plus de conţinut, dar diferenţele sunt de fiecare dată izbitoare.

Pe de o parte, inşi greoi, cu priviri nesigure, care evită să răspundă la întrebări şi de cele mai multe ori sunt încolţiţi de auditoriu, pe de altă parte oameni antrenaţi să ţină sala în mână şi să convingă auditoriul de importanţa mesajului.

"Duelurile" stat-privat de la aceste conferinţe arată, la nivel micro, situaţia generală din acest moment: administraţia publică greoaie, fără reacţie, blocată în "nu avem bani, nu se poate, aşa ne cere legea" şi mediul privat dinamic pentru că este nevoit să se adapteze la piaţă.

În general, poate că nu este cea mai bună formulă de a discuta despre activitatea unor funcţionari la modul individual. Poate că eficienţa activităţii lor depinde de un angrenaj, astfel încât evaluările se pot dovedi incorecte.

Dar acolo unde arde cel mai mult la această oră economia, şi anume starea infrastructurii, situaţia este prea dificilă pentru a nu căuta explicaţii mai detaliate ale lipsei de rezultate.

Un exemplu de "specialist" paraşutat pe criterii politice într-un sector vital pentru România era fostul responsabil cu autostrăzile din cadrul Companiei de Autostrăzi şi Drumuri. Invitat la o conferinţă a ZF la începutul acestui an, a fost pre